De unde începe educarea copilului?
Nimeni nu are reţeta perfectă de a educa şi fiecare părinte îi da copilului educaţia pe care a primit-o din familie, astfel transmiţându-se din generaţie în generaţie, cu mici modificări, după caz.
Înca din primul an de viaţă, copilul are capacitatea de a asimila informaţii.
Cam în jurul vârstei de 3 ani copilul începe să înţeleagă ce se întamplă în jur.
Cum ne educăm copilul? Cine ne educă copilul?
Ne creştem singuri copilul sau îl cresc bunicii, bona sau îl ducem la creşă. La modă am observat că este bona. De preferat ar fi ca fiecare familie să îşi crească singură copilul, pentru a evita reproşurile aduse mai târziu.
Cea mai buna educaţie ar fi exemplul părinţilor. Ce ne facem însă, atunci când părinţii nu sunt un exemplu pentru copil, pentru societate?
Dupa 3 ani copilul începe să meargă la grădiniţă. Degeaba învaţă acolo, dacă acasă trăieşte într-un mediu traumatizant, degradant. Un exemplu poate fi un copil din grupa mijlocie ce într-o altercaţie cu un coleg îi spune: “ te calc in picioare!” Să fie de vină faptul ca se uita prea mult la televizor şi nu beneficiază de atenţia părintilor sau să fie de vină comportamentul părinţilor? Văzând un comportament violent acasă îl aplică şi în societate.
“Ioane, spune-mi şi mie o vorbă caldă!
Mărie, arză-te-ar focu’ să te arză!”
Bunicii plusuri şi minusuri. Este ideal să fie un om de încredere unde să laşi copilul în caz de nevoie. Bunicii sunt mai permisivi, mai ingaduitori, dar sunt o alegere bună.
Bona, trebuie să ai mare încredere în ea, să ceri recomandări, să verifici, doar au fost atâtea cazuri de bone cu comportament violent, cu comportament agresiv, hoaţe.
Creşa. Nu ne putem baza că acolo va fi îngrijit ca la carte. Sunt foarte mulţi copii şi cadre specializate puţine (avem de ales între cele de stat şi cele pri