Era un cîntec, pe vremuri, un fel de pre-manea, care spunea chiar asta, numai că nu era vorba de Agenţia Naţională de Integritate, ci de anii celui care avea dacie şi bani. Şi, parcă, într-un “arc peste timp” (ce-mi place mie expresia asta arhitecturalo-poetică!), din nou nu mai contează ANI. Dar nu mai contează nici trasparenţa, nici maşinile, tablourile, pămînturile şi, în mod evident, nici banii. Dacă în băncile elveţiene se află miliarde de euro dosiţi, dacă e adevărat asta, oare cîţi din acei bani sînt ai politicienilor? Noi n-o vom şti-o, poate, niciodată, vorba poetului. Pentru că ANI de acum devine, prin proiectul propus de Senatul României, o mică registratură la care nu are acces nimeni. E neconstituţioal să afli ce averi au aleşii, conducătorii? Aşa se pare, prin votul CC.Dar rămîne, pe cale de consecinţă, foarte constituţional furatul din banul public, rămîne apărată, cu braţe tari, judecătoreşti, şpaga, devine inofensiv parandărătul. Asta demonstrează rîvna celor care au tăiat din puterile ANI. Apelul organizaţiilor de media mi se pare un semnal de alarmă de care, sper, se va ţine cont. Ca, din nou, să conteze ANI şi să numere daciile şi banii.

PS Pînă la următoarea mea intervenţie pe blog, vă invit să citiţi un text de-al meu despre Mineriada pensionarilor, aici

Era un cîntec, pe vremuri, un fel de pre-manea, care spunea chiar asta, numai că nu era vorba de Agenţia Naţională de Integritate, ci de anii celui care avea dacie şi bani. Şi, parcă, într-un “arc peste timp” (ce-mi place mie expresia asta arhitecturalo-poetică!), din nou nu mai contează ANI. Dar nu mai contează nici trasparenţa, nici maşinile, tablourile, pămînturile şi, în mod evident, nici banii. Dacă în băncile elveţiene se află miliarde de euro dosiţi, dacă e adevărat asta, oare cîţi din acei bani sînt ai politicienilor? Noi n-o vom şti-o, poate, niciodată, vorba poetului. Pe