La aproape doi ani de când s-a lăsat de umflat baloane galbene şi lipit afişe cu săgeţi, trecând la grupa mare a liberalilor brăileni, Cătălin Boboc a ajuns ceea ce nici mama lui nu visa: preşedinte.

Şi nu orice preşedinte, ci unul ales, cu mandat întreg cum se zice, nu interimar sau răsinterimar, aşa cum a tot fost nenea Cibu.

Victoria de sâmbăta trecută a lui Boboc este mult mai adâncă decât au lăsat să se înţeleagă superficialii ziarişti acreditaţi la eveniment. Şi asta pentru că Boboc, care nu a avut niciun contracandidat, a bătut mai multe recorduri care ţineau de mecanismul de alegere a preşedintelui partidului. Mai întâi, el a avut cele mai puţine voturi împotrivă. Cred că dacă se mai încorda un pic la portofel şi mai făcea câteva cumpărături în rândul delegaţilor cu drept de vot, Boboc era ales în unanimitate încă de la acest prim congres al său de politician în devenire. Dar probabil că a fost sfătuit să lase de la el de data asta, căci vor mai fi ocazii să câştige alegerile cu 107% din totalul voturilor liber exprimate.

Apoi, conferinţa în cadrul căreia Boboc s-a cocoţat în scaunul care i-a aparţinut lui Cibu a fost printre cele mai scurte din istoria recentă a omenirii, după cum singur a recunoscut şi proaspătul preşedinte ales. Nu mai ştiu cât a durat şedinţa, dar staţi că intru pe site-ul Obiectiv. Mda, 5 ore.

Iar cel mai tare dintre recorduri, faza de referinţă a conferinţei, a fost stabilit chiar de câştigătorul Cătălin Boboc, care a cuvântat următoarea propoziţie în cadrul spiciului său de mulţumire: "Vă mulţumesc că aţi rămas în sală până la sfârşit". Adică cum? Să înţeleg că la alte conferinţe la care a participat Boboc sala se golea după primul sfert de oră, iar el rămânea să vorbească singur la pereţi? Sau poate că preşedintele Boboc era mirat că oamenii au rămas în sală, deşi, la câtă plictiseală şi fanfaronadă a