…fiind totusi la putere? Simplu. A vorbit ca si cum noi toti am fi de vina, iar el singurul care are curajul sa ne atraga atentia asupra pacatului nostru originar. Toata lumea a sarit in sus de sapte ori cand l-a auzit pe presedinte ca vorbeste ca si cum pana acum ar fi fost doar in Opozitie. Culmea e ca i-a iesit! Iar vina celorlalte partide, PNL si PSD, aproape ca l-au si facut sa para un reprezentant al Opozitiei la Cotroceni. Aici s-a jucat tot razboiul din ultimele zile.
De la anuntul marilor taieri, Basescu a jucat o singura carte – discursul de opozitie.
Acum, de ce a castigat discursul asta? Motivele sunt limpezi, iar strategia a fost atat de perversa, incat concluzia a fost, inevitabil, una singura. “Adevar graieste presedintele, totusi…. – asa nu se mai poate!” Dar sa revenim. Discursul de opozitie a prins pentru ca a avut la baza un mare, grav si vechi adevar. Si anume, sistemul bugetar este bolnav si, in conditiile actuale de criza, la un pas de moarte.
Cine nu stia ca acesta este adevarul, cine ar fi putut sa il contrazica? Cine nu isi recunoastea siesi (cel putin) ca sunt prea multi pensionari, prea multi angajati la stat, prea multi acolo si prea putini aici? Un adevar care nu se spune, pentru ca nu da bine, dar ramane totusi un adevar.
Ce mai conteaza cine l-a creat, cine l-a pastorit in ultimii ani (pe sistemul bugetar), cine l-a incurajat, cine l-a extins, dezvoltat, umflat…etc!? Ce mai conteaza ca oricum aceasta nu este reforma, iar masurile nu vin ca un ultim strigat al constiintei politice, ci ca o masura disperata pentru simplu motiv ca banii aia nu mai sunt deloc!? Ce mai conteaza ca in campania electorala de anul trecut ei politicienii (toti) stiau adevarul, dar au preferat sa-l ignore si sa taca, sperand ca vor avea noroc!?
Ei bine, nu au avut. De fapt, noi nu am avut noroc, dar ce mai conteaza, ca oricum tot noi
