"L-am vazut sarutandu-se cu o pustoaica de liceu, pe o banca"
Draga "Formula AS",
Iti scriu dupa multe ezitari, impinsa de un fior launtric, intr-o frumoasa zi de toamna. De toamna trista, asa cum este sufletul meu in aceste momente. Stiu ca aceasta tristete este una trecatoare, poate la fel de trecatoare ca mai toate bucuriile mele de pana acum.
La 27 de ani sunt o femeie divortata. Divortata si cu un copil de 7 ani. Cam asa suna "bilantul". Copilul meu este ceea ce ma tine in viata. Altfel, nu stiu cum as fi putut merge mai departe. M-am casatorit din iubire. Dintr-o mare iubire! Inainte cu putin timp sa implinesc 18 ani, l-am cunoscut pe el. Pe marea mea iubire. Avea cu un an mai mult decat mine, 19. Dupa doua luni, ne-am si casatorit. Si parintii mei, si parintii lui au fost de acord. Nu s-a opus nimeni, ne-au lasat sa ne traim iubirea cum am vrut noi. Au fost clipe superbe, clipe in care doream sa oprim timpul in loc. A fost primul meu barbat. El mai avusese experiente intime inainte, dar nu relatii de durata. Chiar se mandrea cu mine si-mi zicea: "Ma bucur nespus ca nu am atins pe trupul tau urmele mangaierilor altor barbati...".
Am locuit impreuna in apartamentul pus la dispozitie de parintii mei. Eram studenti amandoi, dar si lucram. Banii nu erau o problema. A venit pe lume si rodul dragostei noastre, de care ne era foarte drag. El era (si este) un barbat de o frumusete fascinanta. Un barbat pe care orice femeie si-l doreste. Tandru, pasional, iubitor, dar... infidel. Cu mine se purta foarte frumos: flori, cadouri, excursii, cine romantice, declaratii de dragoste... Ce-si putea dori mai mult o femeie? Nu doream sa ma gandesc la faptul c-ar putea avea pe altcineva, alungam orice gand din mintea mea, referitor la infidelitatea lui. Pana cand intr-o zi, in Cismigiu, in vazul tuturor, l-am vazut sarutandu-se cu o pustoaica de liceu, pe
