Ați putea, dacă ați fi la putere, să vă concentrați cum trebuie la salvarea celorlalți? Ispitele puterii nu sunt întotdeauna megalomanii ușor de încadrat. Amă­nuntele sunt cele care mă preocupă. Știe un om de la putere să lupte cu ele?

articol din Money Express

O scenă cult din „Dictatorul“ lui Chaplin îl arată pe un Hitler caricatural jucându‑se infantil cu un balon înfățișând globul pământesc. Și nu, scena nu e despre gândul de mărire al dictatorului, ci despre infantilismul cretin și agresiv al dansului lui Chaplin prin încăpere. Este o întrebare profundă pe care toți ne‑o punem la un moment dat atunci când ne gândim la putere. Cât e morgă și cât e agresivitate primară? Se gândesc oamenii de la putere la binele comun? Și cât e de fapt doar un delir al puterii, o explozie a profundei indiferențe intime în afară?

Dacă ați ajunge la putere, dacă ați fi în comitetul de rezolvare a crizei economice, v‑ați putea ab­ține să o ardeți la rece pe Facebook, ați reuși să vă concentrați la „binele celorlalți“, ați fi sceptic sau v‑ați infecta de o credință (presupusă de sistem) că nu există scenariu apocaliptic, ci doar greutăți care pot fi depășite? V‑ați putea abține să cereți informații secrete despre competitori? V‑ați putea abține să vă impuneți puterea asupra secretarelor frumușele de la cabinet? Ați downloada filme porno din biroul de mare om de stat? (Întrebarea nu e doar frivolă – foarte mulți politicieni pică testul constant.) Răspunsul cel mai probabil e că ăștia de acum nu au nici un gând să se abțină: avem un ministru de Finanțe care a redebutat public prin tabloide cu un turneu al cluburilor și afișarea pe lângă tipe mult mai înalte și mai tinere decât el.

David Foster Wallace scria la un moment dat, într‑un material despre un politician puternic ­american (McCain), câteva rânduri memorabile: „Există un tip american foarte modern de ambi