Alexandra Bertea şi Andrei Cozlac, elevi ai Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” din Bucureşti, au făcut primii paşi spre o carieră internaţională. După ani de muncă împărţiţi între şcoală şi sala de repetiţii, ei sunt curtaţi acum de instituţii prestigioase din străinătate.

Clap, clap, clap, încălzeşte pianistul clapele şi sala se trezeşte, ca în fiecare dimineaţă, cu o arie veselă. Profesoara Gabriela Dumitrescu zâmbeşte pentru prima şi ultima dată înspre fete. Este semnalul de început. În următoarele două ore se munceşte, nu-i timp pentru protocol. Pentru partea de încălzire, care se desfăşoară la bară, fetele poartă flexibili, papuceii elastici pe care îi folosesc pe scenă întotdeauna băieţii, şi niciodată fetele.

VEZI AICI GALERIE FOTO

Ele poartă poante, încălţările cu vârful alungit şi întărit. Alexandra Bertea e pregătită. Ca în fiecare dimineaţă, de nouă ani, începând cu ora 8.00, ea se ridică pe vârfurile degetelor în sala de repetiţii a Operei Române pe muzică de pian. Este acum în clasa a XI-a la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali" din Bucureşti, dar, pentru că şcoala nu are săli unde să poată repeta copiii, Opera este a doua lor casă. Pianul aleargă, vocea stridentă a profesoarei aleargă şi ea, mâinile şi picioarele fetelor se întind ascultând de cele două.

Mereu ascultând: „i 1 stai, tombé, nu trebuie să mai pui piciorul jos, ai făcut attitude, 2 tombé, i plié, mai sus piciorul, attitude, poză! Stai! Staţie braţ la coloană, ţine! I1 şi mergi, împinge-te! Trebuia să avem mai mult vârful plié, şi acum echilibru! Battement, i 2, piruetă, piruetă, développéz, i 2, à la seconde..." Fiecare comandă se traduce printr-o mişcare. Profesoara enumeră comenzile - 20, 25 - şi fetele realizează calupul singure, în ordinea indicată.

Ca pe o poezie sau ca pe o ecuaţie. Nu au voie să uite niciunul dintre paşi. În două or