Un nenorocit, un impostor, diavolul în persoană. La 30 de ani de la moartea sa, pe 4 mai 1980, Tito a fost dat uitării.

Iosip Broz Tito a fost liderul celei de-a doua federaţii Iugoslavia, care a existat ca stat suveran şi independent între 1943-1991, jucând un rol major în organizarea mişcării antifasciste Partizanii Iugoslaviei, oponenta făţişă faţă de hegemonia sovietică europeană şi mondială şi fondarea şi promovarea Mişcării ţărilor nealiate. La 40 de ani de la moartea sa, ţara sa, acum împărţită în mai multe state copleşite de datorii, îl reneagă. Acest lucru se întâmplă chiar şi în Bosnia, în munţii unde s-a născut mitul partizan. La fel stau lucrurile şi în Serbia, în ciuda faptului că mulţi dintre locuitori duc dorul răposatei Iugoslavii. Această renegare se simte însă mai ales la Belgrad, fosta capitală iugoslavă, epicentru disoluţiei care a „explodat“ la zece ani după moartea celui cunoscut drept Mareşalul Tito. Pelerinajele în masă la mausoleul din “Casa Florilor“ din cartierul Dedinje s-au terminat, iar în Serbia unele statui au început să fie înlăturate din pieţe, străzile care îi purtau numele au fost rebotezate, iar văduva Jovanka a rămas uitată într-o casă învechită. Josip Broz, cine e omul ăsta? Însă acum, mai-marii de la putere nu se limitează la a-l ignora, ci, mai mult, încurajează denigrarea. Acum ziarele dedică pagini întregi lui Draza Mihajlovic, un duşman declarat al lui Tito şi liderul naţionaliştilor sârbi în al doilea Război Mondial, iar pelerinajele se fac mai ales la mormântul lui Slobodan Milosevic, fostul lider care a murit în arestul Tribunalului de la Haga. Oamenii vin aici, cu lumânări aprinse, pentru a aduce un omagiu celui care a împins Serbia spre dezastru.

Nostalgie după trecut

Poporul duce dorul acelor timpuri, „când Dumnezeu a coborât pe pământ“, când Iugoslavia era singura ţară comunist