Este într-o permanentă competiţie cu sora sa, mai mică cu patru ani. S-ar antrena, zilnic, la judo, dacă nu ar fi nevoit să facă pregătire la unele discipline şcolare.

Are unsprezece ani şi practică judo de patru. Este un copil de aur, după cum susţine antrenorul său de judo, pasionat de ceea ce face şi foarte ambiţios. La vârsta la care cei de vârsta lui ieşeau la joacă sau se “opreau” în faţa televizorului sau a calculatorului, Adi Argint a ales să facă sport.

Avea doar şase ani când a intrat pentru prima oară în sala de judo. Nu prea ştia ce înseamnă să faci cu adevărat un sport, să mergi la antrenamente şi, mai ales, să te ţii de ele. „Am avut un prieten la judo, mi-a plăcut ceea ce făcea el şi am vrut să mă înscriu şi eu. Prima oară nu ştiam să fac nimic”, ne povesteşte Adi Argint.

La început, i-a fost greu, până s-a acomodat cu colegii, cu exerciţiile şi chiar cu antrenorul. „Cel mai greu mi-a fost să fac procedeele şi exerciţiile de încălzire”, recunoaşte acum băiatul. După nici două luni de la înscriere, a început să participe atât la competiţiile interne, cât şi la cele internaţionale, prima medalie de aur câştigând-o la Giurgiu, după aproape un an.

Are sprijinul familiei

Rezultatele obţinute confirmă faptul că e un copil bun. A reuşit să „strângă”, până acum, cel puţin zece medalii, dintre care patru de aur, iar restul de bronz. „E un copil de aur, prin felul lui de a fi, e expresiv şi e pasionat. E puţin emotiv, în sensul că la concursuri are şi acum trac, nu a depăşit încă momentul, dar are timp”, ne spune Lena Sterea, antrenorul său de judo.

Dacă ar putea să vină la antrenamente zilnic, Adrian nu s-ar împotrivi. Numai că, din păcate, activităţile şcolare îl cam ţin deoparte două zile pe săptămână. „Vin la sală câte două ore pe zi, în afară de marţi şi miercuri, când am pregătire”, recunoaşte Adrian Argint, pasiona