Din curtea cu poarta deschisa, ciinele isi revenise si latra nedumerit, a paguba. Era speriat, derutat si nu intelegea puterea supranaturala a unui mosnegut. Ionel Dumea regreta ca a iesit si astazi la plimbare, asa cum se intimpla zilnic de vreo cinci ani. Era convins ca prin acest efort isi va prelungi un stil vioi de mers. Numai ca azi a inceput o ploaie ciudata si apa a facut gheata de pe strada si mai alunecoasa. Prudent, batrinul tiriia picioarele ca schiorii si mergea pe mijlocul strazii. Masinile s-au lasat pagubase sa mai ocupe strada. Le intrase frica in oase, mai precis in tabla, si asteptau vreme mai buna. Ionel se pornise la plimbare cind nu ploua si gheata nu era chiar asa de parsiva ca acum. Numai ca socoteala din tirg este alta decit cea de acasa. Bastonul sau avea un cui in virf si facea priza buna, dar bocancii, desi antiderapanti, alunecau ca naiba inspre lateral, obligindu-l pe batrin sa incerce spagata tot mai des. - De-as ajunge acasa nevatamat, as multumi lui Dumnezeu. - In caz contrar? intreaba duhul rau. - Du-te dracului, se otaraste batrinul. - L-ai invocat, mosneag fara minte! Chiar atunci diavolul, sub forma unei bestii negre, cu colti de tigru si aspect de ciine, se repede dement spre Ionel. Scena se petrecea in dreptul casei, adinc retrasa de la strada, a lui Botnar. Trotuarul de acces la casa era curatat de zapada si javra a prins viteza, profitind ca poarta mare era larg deschisa. I se facuse pofta de carne de mosneag. Ionel Dumea a intepenit cu batul indreptat spre ciine, luind poza unui batrin in fata cumatrei cu coasa. Ucigasul era insa un prost de dadea in gropi si habar n-avea ce il asteapta in strada. La primul pas pe gheata s-a transformat intr-un bolid necontrolat, cazind cu cracii in sus. Cind cuiul i-a intrat in trup, a scos un scheunat sfisietor. Dupa ce a traversat strada ca o sanie, s-a oprit brusc in bordura si a urmat al