„Dragostea este ca sănătatea; cât timp există, nu îţi dai seama de ea“, spunea Ivan Turgheniev. Aşa este şi cu oamenii. Numai după ce pleacă de lângă noi, după ce pleacă dintre noi le simţim lipsa. Atunci începem să căutăm în memoria noastră informaţii despre ei, dar constatăm, cu surprindere, că datele se amestecă sau sunt vagi. Memoria documentelor scrise are altă putere. În urmă cu aproape zece ani am participat la întocmirea unui „Dicţionar de personalităţi din Oltenia“ în care erau înscrise şi persoane aflate printre noi, iar informaţiile au fost culese direct de la sursă. În aceste zile l-am răsfoit. Mulţi au plecat dintre noi. Unul dintre ei este Silviu Puşcaşu.
Incursiune în biografie
Silviu Puşcaşu s-a născut în Craiova, pe 10 mai 1927. Tatăl său, Marin Puşcaşu, a fost învăţător, apoi director la Şcoala „Ion Eliade Rădulescu“ din Craiova. Mama sa, învăţătoarea Eliza Puşcaşu, născută Schindler, era pasionată de pictură şi pian. O vreme a cântat la orga Bisericii Catolice din Craiova.
A urmat, între 1934 şi 1938, cursurile primare sub îndrumarea părinţilor săi, apoi a fost admis în clasa I de liceu la „Fraţii Buzeşti“, pe care l-a absolvit în 1946. În acelaşi an s-a înscris la concursul de admitere la Facultatea de Electromecanică din Timişoara. S-au înscris 400 de candidaţi, dar tânărul craiovean a ocupat poziţia a doua, remarcându-se prin pregătirea sa temeinică. Sectorul energetic era în plină dezvoltare, aşa că, parcă intuind rolul pe care îl va juca Oltenia în energetica românească, a optat pentru specializarea „Transportul şi Distribuţia Energiei Electrice“.
Primii paşi în învăţământul universitar
În iunie 1950, a obţinut diploma de inginer. A fost repartizat la Întreprinderea Regională de Electricitate Oraşul Stalin, nume pe care l-a avut o vreme vechiul Braşov. În decembrie 1950, a fost angajat ca a
