In ultimul timp, realitatea crizei economice se accentueaza pe zi ce trece; o realitate grava, din pacate multiplicata prin radio si TV, presa creand o adevarata psihoza in randul populatiei, in special a paturii de mijloc, si mai cu seama a celor saraci.

Zilnic, la fel ca propaganda fascista din cel de-al doilea razboi mondial, care comunica fals doar victorii, si aceste mijloace de comunicare din prezent exagereaza realitatea, amenintand cu scumpiri de alimente, impozite mai mari, falimente, somaj etc.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, i-am suportat cu stoicism pe cei care ne-au calcat si jefuit tara, aducandu-ne in dar tifosul exantematic, paduchii, raia, foametea, pelagra. Le-am suportat pe toate, fara medicamente compensate, ci numai cu credinta la Cel de sus si cu buruieni. A venit foametea, si aproape doi ani am mancat faina de ciucalai (stiuletul porumbului), care se lipea de stomac. A venit timpul cotelor obligatorii, al alimentelor rationalizate, al prigoanei clerului si a oamenilor gospodari. Am strans din dinti si am rezistat. Acum, pe zi ce trece, ne pierdem credinta in Dumnezeu. Maine, poimaine, ne vom pierde si identitatea. Vrem din orice lucru profit. Inainte, Romania era unul din granarele Europei, acum, dealurile si muntii nostri sunt pline cu ierburi necosite, iar vitele si oile le ducem la abatoare. Recoltam capsuni in Spania, struguri in Italia, iar viile si livezile noastre zac in paragina. Nici flori nu mai avem, le aducem din Olanda, aducem carne si produse lactate de la altii, pline de E-uri. Am distrus aproape tot ce s-a construit: sere, ferme zootehnice, avicole, transformandu-le in fier vechi, si mai apoi in limuzine de lux, case de vacanta si vile somptuoase. Pana si marea am vandut-o. Nu mai putem construi nimic, cu toate ca avem cei mai buni si harnici meseriasi. Muncitorii calificati pleaca si aducem mana de