Daniel Ghiurcă se trage dintr-o familie cu tradiţie in boxul românesc. Tatăl său a fost antrenor la Clubul Sportiv Electromureş. Şi-a încheiat cariera de pugilist şi a început-o pe cea de arbitru. Momentan are un club de box în Târgu-Mureş
"Nu pot să spun că tatăl meu a fost cel care m-a impins către acest sport, dar mergând zilnic la el la sală nu m-am putut abţine să nu încerc şi eu mănuşile de box sau să lovesc la sac. Pot să spun că totul a venit firesc. Eu lucram iar tatăl meu mă îndruma de la spate", îşi începe Daniel povestea. Aşa se face că Daniel a crescut în sala de sport, iar după o munca de câţiva ani a venit şi primul meci. "Prima dată am urcat în ring la vârsta de 10 ani. Nu mai ţin minte cu cine am boxat atunci însă ştiu că mi-a plăcut. Era şi normal, erau alte timpuri. Sportivii erau atunci privilegiaţi şi ajutaţi. Erai cineva dacă erai sportiv şi din ce am văzut la ceilalţi mai mari ca mine, uşile se deschideau mai uşor iar şcolile te primeau cu braţele deschise", spune Ghiurcă.
A luptat cu greii boxului românesc
Sub îndrumarea tatălui său Daniel Ghiurcă a progresat în arta boxului."Am avut tăria de a insista în acest sport, nici nu prea am avut de ales petru că antrenor era tatăl meu. Dar uite aşa prin multa muncă am devenit component al lotului naţional. Din 135 de meciuri boxate am pierdut doar 16. Ghinionul meu a fost că toti cei care mă băteau ajungeau fie campioni fie vicecampioni iar eu cădeam pe locurile 4-5", spune Daniel. Din palmaresul mureşanului nu au lipsit numele mari ale boxului românesc. Cel mai memorabil meci ramâne insă cel cu Francisc Vaştag, meci pierdut de Daniel cu 2 la 1 prin decizia arbitrului.
Din boxer a devenit arbitru.
Anul 1989 avea să-i schimbe total cariera. "Lucram la Electromureş, la aprovizionare şi făceam foarte multe deplasări la Bucu
