Am fost invitata (sau asa s-a nimerit de fapt) in locuinta cuiva acum doua-trei saptamani. Nu era prima oara cand mergeam in aceasta casa, prima oara m-am simtit stanjenita nefiind prea “minunat” primita (dar n-am spus nimic, am tacut), a doua oara la fel. Initial, am crezut ca e vorba de un “accident”, insa, ajunsa din nou in situatia de a vizita locuinta respectiva, am inteles ca, din pacate, “accidentul” era doar in mintea mea. La un moment dat, la cateva zile distanta, chiar am dorit sa transmit intr-un e-mail “niste note de draguta purtare fata de oaspeti”, insa mi-am dat seama ca nu am cu cine sa discut, notele mele ar fi fost echivalente cu “tratatul de pace dintre Gradina Botanica si un orc” (adica nimic, aceasta e traducerea). Apoi, m-am linistit definitiv cand am inteles ca nu eram indragita probabil, pentru ca logica spune ca nu ai cum sa tratezi rece si indiferent un om drag.
Pentru ca ma pot lauda ca, in timp, am invatat sa fiu o gazda perfecta, si pentru ca dezaprob atitudinile precum cea scrisa la inceputul textului, o sa va scriu cateva consideratii asupra notiunii de “gazda “ si “musafir”. O sa le scriu pe puncte, fiindca mi-e mai usor sa ma concentez asa.
As mai vrea sa adaug ceva inainte sa incep: daca nu va face placere compania cuiva, nu mai invitati oameni la voi acasa. Iar daca ati facut-o, calcati-va pe orgoliu, rasfoiti a.s.a.p. un “Cod al bunelor maniere” sau pur si simplu treziti “umanul” din voi, fie doar si pentru o seara
*
1. Teoretic dar si practic, atunci cand se poate si aveti, scoateti farfuriile “bune”. Pe cele frumoase, aspectuoase (de regula, o gospodina are asa ceva). Si tacamurile bune. Lasati la vale povestea cu farfuriile de plastic (absolut hidoase), iar daca aveti foarte, foarte multi invitati si sunteti afara, in curte, la un gratar, procurati-va din timp niste farfurii de unica folosinta mai spe
