Lucrează încă din copilărie şi este printre cei mai vârstnici olari din sat. Prin talentul şi îndeletnicirea sa a reuşit să promoveze meşterii din Oboga peste hotarele ţării.

Şi-a petrecut toată viaţa în jurul roţii de olărit şi a învăţat acest meşteşug de mic copil. Talentul l-a moştemit de la părinţii ei care erau meşteri renumiţi în Oboga şi de la care a învăţat toate tainele acestei meserii. S-a apucat de olărit pe la vârsta de opt ani mai mult din joacă, dar odată cu trecerea timpului a învăţat tot ce trebuie pentru a-şi ajuta părinţii. Deşi a fost o elevă foarte ambiţioasă, fiind prima din clasă, tanti Teodora a trebuit să lase şcoala şi să îşi ajute părinţii. Aşa a devenit una dintre cele mai cunoscute femei din ţară care se ocupă şi în ziua de azi cu olăritul. „Am început de mică această neserie. De la opt ani mă jucam cu lutul prin atelierul părinţilor şi am îndrăgit repede acest meşteşug. Am începu prin a face figurine din pământ, iar apoi tata m-a pus în roata de olărit şi m-a învăţat cum să fac oale şi străchini din lut pentru uz casnic. După ce am stăpânit şi această parte a meseriei bine am trecut la decorarea vaselor”, ne-a povestit tanti Teodora cum a învăţat meserie.

O viaţă de muncă

Deşi are 81 de ani tanti Teodora nu se dă înapoi nici acum de la treabă. Din când în când, pe lângă treburile din gospodărie, se apucă şi pictează vase. Jilăvitul este îndeletnicirea preferată a bătrânei. Decorează vasele cu diferite motive tradiţionale şi niciodată nu face aceleaşi desene pe un vas pentru că se plictiseşte. Este „Decanul familiei Truşcă”, aşa cum îi place să-şi spună, toţi cei patru copii învăţând olăritul de la mama lor. „Mi-a plăcut să creez încă de mică. Atunci când aveam de jilăvit 100 de oale la rând, niciodată nu pictam două la fel pentru că mi se părea plictisitor să faci aceleaşi lucru. După ce m-am măritat am început