Marea criză mondială impune reevaluarea comportamentelor de consum de modă şi a mentalităţilor, şi acest lucru nu înseamnă neapărat salvarea din colaps financiar. Înseamnă alte valori, pe alte coordonate - înlocuirea celor vechi cu cele adaptate necesităţilor imediate concrete.
Din punctul de vedere al celor care cumpără moda nu mai înseamnă nici "fashion victim", nici "trend" sau "must-have" şi nici snobism sau risipă de brand-uri la vedere. Pentru cei care fac moda înseamnă multă creativitate, sacrificii, depresii, căderi, reveniri, investiţii, experimente şi multe speranţe. De redresare. De menţinere. De rezistenţă.
Pentru modă, lucrurile stau din ce în ce mai prost. Încă din 2008, marile case de design regândesc preţuri, vin cu promoţii şi discount-uri, îşi închid magazine şi îşi depun bilanţurile cu minus. Atelierele celebre de haute couture se apropie de faliment, discutând tot mai nervos despre viitorul incert al croitoriei de lux.
La capitolul cumpărături de design vestimentar, anul trecut a marcat începutul unui capitol (nedorit): al shopping-ului online. Tot mai mulţi clienţi preferă să stea în faţa calculatorului şi să-şi achiziţioneze haine de pe site-urile designerilor, şi nu din butic sau magazine. Tot mai multe case au fost nevoite să dea preţurile jos şi să îşi regândească strategiile de vânzare virtuală. Tot sistemul de shopping s-a simplificat şi s-a restrâns. Cine şi-a permis, a făcut prezentări de modă tradiţionale. Cine a avut vânzări mai bune, a organizat fashion show-uri şi a rămas pe val.
Sub pretextele "cumpăraţi haine de designer, din ultimele colecţii" şi al "apropierii de client", din 2009, editorii revistei Vogue din cele 16 ţări s-au unit în organizarea unui eveniment de anvergură globală, menit să facă vânzări instant şi angro pentru a recupera cât mai mult din pierderi şi, si
