Apa-miracol nu curge degeaba în Călimăneşti. Dar nici cu prea mult folos. Oamenii vin aici, fac băi, dar staţiunea nu prosperă vizibil. Într-o industrie a turismului în care capacitatea de a oferi clientului condiţii de lux la preţuri rezonabile contează enorm, Călimăneşti şi Căciulata au rămas staţiuni pentru copiii în tabere şi pensionarii români cu bilete de staţiune.
1 /.
Pe hârtie, viitorul staţiunii arată cu adevărat promiţător. Un centru expoziţional, un centru spa, hoteluri de patru şi cinci stele, o pârtie de schi, o alee balneară, un parc pentru sporturi, plimbări cu barca pe Olt, staţie de valorificare a metanului şi a apelor termale. Dar, până acestea vor fi gata - dacă vor ieşi vreodată din bucăţile de hârtie pe care sunt aşezate - călimăneştenii vor merge în continuare la muncă "la Sibiu sau la Râmnicu". Dintre aceste proiecte, primul va fi inaugurat în scurt timp.
De la Mircea cel Bătrân la Napoleon al III-lea
Nu multe staţiuni balneare din Europa se pot lăuda cu o istorie asemănătoarea Călimăneştiului. În România, poate doar Herculane concurează istoria staţiunii din Vâlcea. În prezent, o competiţie între cele două e inutilă. De ce? Ambele funcţionează mult sub potenţial. Totuşi, degradarea din Călimăneşti nu a atins nivelul celei din Herculane. În Herculane, următorul nivel de degradare ar fi o grămadă uriaşă de moloz.
Căciulata este staţiunea care i-a alinat bătrâneţea lui Mircea cel Bătrân şi din care alergau poştalionele spre Paris, către Napoleon al III-lea. Sticlele cu apă pentru împăratul francez erau umplute la izvorul 1 al staţiunii şi erau aşteptate de nepotul lui Bonaparte pentru a-şi trata boala de ficat.
De calităţile acestor ape a beneficiat şi împăratul Franz Joseph. Mai târziu, în perioada interbelică, la Călimăneşti-Căciulata (staţiuni vecine pe valea Oltului) sunt construite vile în sti