S–a terminat si cu iluzia asta. Muzica urla si tunurile arunca confetii aurii. Chiar daca numai o singura romanca se bucura. E Cristina Varzaru, extrema dreapta a Viborg-ului.E golgetera Ligii Campionilor 2010! Pe podium danezele se stropesc cu sampanie si topaie fara nicio urma de organizare nordica.

Proiectoarele laser arunca spade de lumina prin sala clocotita . In intuneric pe sub arcadele verzi si albatastre ale fotonilor, un om coplesit de neputinta taraste un sac cu mingi si se indreapta nevazut spre iesire. Ca dupa un simplu antrenament…E Radu Voina si e antrenorul celei mai bune echipe din Romania. Din toate sporturile!

Fetele lui au jucat o dubla mansa cu Cupa Campionilor pe masa. O dubla pe care au pierdut-o si la Henring si la Bucuresti. Nici Viborg si nici Oltchim nu si-au jucat meciurile de acasa in fata publicului propriu. Pentru ca rigorile EHF nu au permis finala in sali care nu implineau niste conditii minimale. Si pe care Polivalenta de fapt nici nu le-a implinit. In afara fetelor care au muncit din greu , din ambele echipe, au mai fost niste fete care n-au stat o clipa. Fetele cu mopul! Condensul a fost cumplit , iar sala ca o sauna romana . Un ‘prespiratium”. Terenul trebuia sters continuu, altfel se riscau accidentari grave. La 12-10 pentru daneze , tabela preistorica a Polivalentei s-a stricat. Arbitrii francezi au interupt meciul, dar pentru o vreme nu s-a putut repara nimic. Finala Ligii Campionilor 2010 s-a jucat cu cronometru de mana si scorul tinut cu pixul pe o foaie a oficialolor. Un fel de ‘Finala domnului Lazarescu” varianta reality show. Danezii au zambit scarbiti si au acceptat sa joace asa cum la ei nu se joaca nici macar in campionatele nationale scolare. Asta pentru ca aveau avantajul celor sapte goluri din tur si a celor doua din momentul intreruperii. Altfel nu cred ca mai gustau gluma mioritica. In sala destul