In sistem se afla circa 44.000 de copii adoptabili, din care 21.000 in asistenta maternala, iar 23.000 in centrele de plasament, dupa cum a mentionat Bogdan Panait, secretar de stat, seful Oficiului Roman pentru Adoptii.
Sunt copii care au familii. Acest lucru diferentiaza situatia copiilor din Romania de cea a copiilor din alte tari. Dar, foarte multi dintre acesti copii de la noi sunt abandonati de familii. In opinia lui Bogdan Panait, decat sa i se dea un ajutor banesc unei familii, "mai bine i se da o masa calda si stim ca mananca".
Din pacate, in Romania, mai ales in zona rurala, in momentul in care se primesc alocatiile de stat, se platesc datoriile la carciuma. Oficiul Roman pentru Adoptii a anuntat ca anul acesta va initia un program national de ajutorare a familiilor pentru a adopta copii. Asta dupa ce in 1990 a existat un vid legislativ in ceea ce priveste adoptiile, lucru de care s-a profitat foarte mult in perioada 1990-1992, cand abundau imaginile de la Aeroportul Otopeni, plin de familii cu copii, care plecau din tara.
In 1992 a aparut o lege care reglementa sistemul, dar nu foarte bine. Abia dupa 1993 lucrurile au inceput sa fie cat de cat coordonate, a inceput sa se schimbe imaginea, dar sistemul era destul de firav si au aparut multe abuzuri. In 1997 a aparut o legislatie noua, ordonantele nr. 25 si 26, care clarificau mai bine etapele adoptiei, paralel cu reorganizarea centrelor de plasament.
Acele centre uriase de cate sase sute de copii au inceput sa se desfiinteze si sa se transforme in centre de plasament de tip familial, iar aceasta situatie a continuat. Practic, un lucru important, in 1997 a inceput descentralizarea sistemului. Prin 2000 a fost si o presiune din partea Angliei, mai ales din partea baronesei Nicholson, de a se restrictiona adoptiile internationale din Romania.
Din acel
