Pentru prima oară în istoria sa de peste un deceniu, Banca Centrală Europeană a acceptat să pună “maşina de bani” în funcţiune, pentru a cumpăra titluri de stat de la ţările din zona euro ameninţate de insolvenţă. Contracararea acţiunilor speculative îndreptate împotriva monedei comunitare ascunde însă un cost ameninţător. Sursa: REUTERS
Inflaţie. De la începutul săptămânii, cuvântul acesta bântuie cu furie discursul european. Un discurs încărcat altădată de speranţă şi de perspective riscă, tot mai mult, să se transforme într-o înşiruire de previziuni sumbre.
Datorii publice aiuritoare, rate extrem de ridicate ale şomajului, deficite bugetare colosale – fiecare în parte şi toate la un loc contribuie astăzi la dărâmarea accelerată a unui mit care s-a dorit etern. Moneda euro.
În urmă cu 18 ani, când Tratatul de la Maastricht punea fundaţiile uniunii monetare la miezul spaţiului european, viitorul nu purta cu sine decât nuanţe optimiste. Astăzi, însă, după o recesiune financiară coroborată cu incapacitatea comunitară de a face următorul pas, spre integrarea politică reală, UE se află în pragul dezastrului. Germania a eşuat în a-şi impune proverbiala cultură a stabilităţii şi se trezeşte astăzi forţată să plătească indisciplina partenerilor săi.
“Avem o monedă comună, dar nu şi o uniune politică. Am promis stabilitate şi trebuie să ne respectăm această promisiune. Este cel mai mare test cu care ne confruntăm de la căderea comunismului. Dacă nu reuşim să gestionăm această criză, vor urma consecinţe imposibil de cuantificat”, a avertizat joi cancelarul german Angela Merkel.
“E cu adevărat dramatic”
În tot acest timp, presa economică occidentală avertizează că măsurile actuale adoptate de organismele comunitare şi de statele zonei euro nu fac decât să amâne confruntarea cu realitatea. Niciun plan de finanţare a dezastrului actual nu va salva
