Fetele de la Vîlcea au ţinut în picioare, de la început pînă la sfîrşit, peste 5.000 de oameni extaziaţi, chiar dacă au suferit pentru înfrîngere şi din lipsa aerului condiţionat. Deşi au pierdut şi returul cu Viborg, oltencele au cules aplauze la scenă deschisă
Anfieldul lui Gerrard sau Nou Campul lui Messi s-ar fi ruşinat un pic aseară în faţa Polivalentei din Bucureşti! O finală de Liga Campionilor la handbal, cu trofeul strălucind pe margine, rivalizează, ca atmosferă, cu orice clasic Real - Barca, Chelsea - Manchester sau Roma - Lazio.
Cînd peste 5.000 de oameni, strînşi într-o maree multicoloră şi presînd cu o forţă uluitoare, se dezlănţuie sub acoperişul unei săli înfierbîntate, planeta parcă se transformă într-o bombă gata de detonat! "La Vîlcea ar fi fost şi mai şi. Iadul pe pămînt!", spuneau fanii veniţi de la 170 km.
"Se poate, fetelor!"
Chiar şi aşa, la returul cu Viborg, Capitala a preparat pentru Oltchim un cocktail exploziv, pastilă de curaj dedicată fetelor lui Voina către misiunea imposibilă: recuperarea unui handicap de 7 goluri şi trimiterea Cupei în Zăvoi. Ieşite la încălzire cu 45 de minute înaintea ciocnirii cu galacticele daneze, oltencele au simţit "vulcanul". Şi l-au alimentat!
Ungureanu şi Tolnai au baricadat poarta, Luca şi Beşe s-au întrecut în contre dure de antrenament, degajînd determinare, Vizitiu şi Elisei s-au mişcat nonstop ca două zvîrlugi. Iar Neagu şi Puşcaşu s-au reunit într-un exerciţiu demonstrativ de finalizări spectaculoase. "Se poate, fetelor!", au început să se reverse speranţele dinspre tribune. Asta în timp ce "Regele" Hagi se strecura discret în sală, aproape nevăzut, căci toţi ochii şi toate inimile aveau o singură ţintă: Oltchim!
Glasuri răguşite, goarne, tobe, transpiraţie
Apoi, o clipă de respiro la vestiare, timp în care arbitrii francez
