A cochetat cu actoria şi medicina, dar a preferat să facă presă. A iubit folclorul din Bărăgan, pe care l-a elogiat în cărţile sale.

Născut pe malul Borcei, la Călăraşi, Gheorghe Marinel îşi aduce aminte că în oraşul care l-a dat pe Ştefan Bănică oamenii iubeau teatrul şi filmul. A fost unul din motivele care i-a împins paşii spre Institutul de Teatru şi Film. Nu a avut răbdare să termine facultatea şi a încercat Medicina. A rezistat doar doi ani.

„Homer nu a terminat Filologia şi nici Michelangelo Institutul de Arte Frumoase. Harul şi talentul înnăscut îi cizelează omului viitorul în gândire, comportament, atitudine şi îi înlesneşte paşii spre o viaţă frumoasă“, spune Gheorghe Marinel.

A revenit în Bărăgan, la începutul anilor ’60, ca profesor suplinitor în comuna Dorobanţu. În 1965 devine instructor pe probleme de teatru la Casa Regională de Creaţie Populară Călăraşi. Trei ani de zile mai târziu se înfiinţează judeţul Ialomiţa şi este detaşat pe acelaşi post, la Slobozia.

A început să cocheteze cu presa, iar în 1971 devine redactor al cotidianului şi mai apoi bisăptămânalului „Tribuna Ialomiţei“. Microbul culturii îl mistuie în continuare. Aşa se face că în 1979 părăseşte ziarul şi lucrează, pe rând, la Centrul Creaţiei Populare, la Unitatea Militară din Slobozia şi mai apoi la Centrul Meşteşugăresc. În 1990 revine ca secretar general de redacţie la ziarul „Tribuna Ialomiţei“, unde activează până la pensionare, în 2003.

Cuvinte potrivite

Deşi a urmat doi ani de Medicină, scrisul l-a atras întotdeauna. „Perioada petrecută la ziar a fost cea mai frumoasă din viaţa mea. Am avut norocul să lucrez alături de oameni talentaţi şi să-mi exprim trăirile şi gândurile în scris“, spune melancolic Gheorghe Marinel.

A scris de-a lungul anilor cinci cărţi, în care a evocat locuri, oameni sau momente care i-a