Lacul de acumulare de la Colibița a fost construit în locul unui sat. Oamenii care au părăsit satul au fost despăgubiți, dar se spune că blestemul locului își alege periodic o victimă, dintre cei care înoată în lac

Colibița este una dintre cele mai pitorești și mai cunoscute atracții turistice din Bistrița-Năsăud, care are și o istorie pe măsură. În urmă cu peste trei secole, locul în care se află acum lacul Colibița era o regiune acoperită de pădure, în care trăia doar animale sălbatice. Primii oameni care au călcat pe acolo au fost ciobanii și căutătorii de aur. Zona a început să fie populată de-a binelea în sec XIX, când un cioban și-a construit acolo o așezare numită „colibă", de unde se trage și numele. Apoi, s-a construit și o biserică, pe urmă o cârciumă și încet, încet, mai mulți oameni de pe Valea Bârgăului s-au stabilit au format un sat întreg.

„Orice lac își ia tributul"

Liniștea muntenilor de la Colibița a fost tulburată în vremea comunismului, în 1976, când au început aici lucrările pentru sistemul hidotehnic. Locul satului a fost luat de un lac de acumulare adânc de peste 70 de metri și de un baraj. Oamenii au primit ca despăgubire terenuri de pe Valea Bârgăului, dar se spune că blestemul lacului construit în vatra satului își alege periodic o victimă dintre cei care se încumetă să înoate acolo. „Orice lac își ia tributul", spune Tinu Hangan, un bărbat de 52 de ani care s-a născut și a crescut la Colibița și a apucat și șantierul din 1976. Acesta susține, însă, că nu numai blestemul îi îneacă pe oameni, ci și inconștiența.

A plutit sub ape 20 de zile

Oamenii de acolo mai spun că vara, când apa este limpede, se vede turla bisericii rămasă pe fundul lacului. Tinu Hangan, spune, însă, că acestea sunt invenții. „Se discută că a rămas biserica pe fundul lacului, că au rămas clădiri. Dar au fost scoase, au fost scoase și buturugil