Să-l descrii pe Costel Băloiu înseamnă să renunţi la cuvinte. Este numai suflet. Numai zâmbet. Un curcubeu care-şi aruncă bucuria de a trăi peste bolta cerului care respiră odată cu el. Vă vine să credeţi sau nu, acel Pistruiat care ne făcea duminicile mai frumoase, care ne îndemna să avem curajul de a spune ceea ce gândim, care ieşea mereu basma curată din orice încurcătură împlineşte astăzi 51 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!"
"O să-mi petrec ziua de naştere la Constanţa cu colegii. Este al doilea an când o sărbătoresc cu ei. Deci vom sărbători muncind... Iar prieteni, pe unii îi am de-o viaţă. Pe cei de la West Service 2000 îi ştiu de 30 de ani. Cu ei am rămas, pentru că, atunci când sursa financiară a scăzut şi nu mai eram pe val, cei care nu-mi erau prieteni s-au retras uşor, uşor. De aceea ţin la Marius, Dan şi Laurenţiu, pentru că, indiferent ce mi s-a întâmplat de-a lungul vieţii, ei au rămas neschimbaţi prin felul lor de-a fi. Nu prea mă mai face nimic să râd.
E de plâns ceea ce se întâmplă. Eu din fire sunt vesel, şugubăţ, glumeţ, ascund mai mult decât aş putea să spun. Îmi place să creez o atmosferă destinsă, pentru că toţi au probleme. Se gândesc la bani, la casă, la copii, la ce vor face mâine. Încerc să schimb ce se poate printr-o glumă, printr-un zâmbet, o farsă, că-mi place să le fac. Parcă am limba ascuţită când îmi serveşte cineva o chestie, trebuie să dau replica.
Nu mai sunt copilul slăbuţ de odinioară, cu pantaloni scurţi, veşnic flămând, că mi-era foame mereu, m-am schimbat şi totuşi lumea mă recunoaşte. Pentru mine este ceva surprinzător. Şi eu trec de multe ori pe lângă actori sau oameni pe care nu i-am văzut de mult şi uneori nu-i recunosc. De aceea sunt cu atât mai impresionat când văd că mă recunosc oamenii după atât timp, după aşa o transformare, căci de la 13 la 51 de ani e cale lungă.
