"Într-un fel este o bătălie a politicienilor împotriva pieţelor. Acesta este modul în care o privesc eu. Şi sunt hotărâtă să câştig această bătălie".

Angela Merkel

Nu credeam că elicopterul lui Bernanke se va transforma într-o flotă în Europa. Am fost convins că Germania a învăţat bine lecţiile istoriei şi va face orice pentru a evita o nouă hiperinflaţie. Am crezut că spiritul Bundesbank-ului mai trăieşte în clădirea Băncii Centrale Europene din Frankfurt pe Main.

La scurt timp după anunţarea noului plan, Ambrose Evans-Pritchard scria în "The Telegraph" că "Banca Centrală Europeană riscă o distrugere ireparabilă a reputaţiei sale prin aprobarea cumpărării în masă a obligaţiunilor guvernelor din sudul Europei, în ciuda opoziţiei Bundesbank, ca urmare a ordinelor vizibile ale liderilor UE".

David Karsbol, economistul şef de la Saxo Bank, a caracterizat pachetul de autosalvare al Europei drept o "soluţie rapidă şi murdară". Din păcate, cele 750 de miliarde de euro nu reprezintă o soluţie, ci doar o încercare disperată, dar murdară într-adevăr, de amânare a inevitabilului. Despre o posibilă "reperaţie" a onoarei şi credibilităţii BCE nici nu mai poate fi vorba.

După cum a declarat Jean-Claude Trichet, decizia din consiliul BCE nu a fost unanimă, opoziţia venind, probabil, de la reprezentanţii Germaniei. Axel Weber, preşedintele Bundesbank, şi-a exprimat nemulţumirea într-un interviu acordat Boersen-Zeitung, precizând că decizia a fost o greşeală, deoarece "aduce noi riscuri pentru stabilitatea financiară, chiar în această situaţie extraordinară".

Cineva urmăreşte, totuşi, mulţumit această dramă monetară a Europei. În biroul său din Harare, Gideon Gono, guvernatorul băncii centrale din Zimbabwe, trebuie să fie mândru că a deschis calea pe care păşesc acum Bernanke şi Trichet. Până la sfârşitul săptămânii trecute, atât Bundesba