Cristina Vărzaru a cîştigat sîmbătă pentru a treia oară Liga Campionilor. Extrema "naţionalei" României a cîştigat şi titlul de golgeter cu 101 reuşite.
Cînd a văzut că o să joace cu Oltchim în finala Ligii Campionilor, a avut un sentiment ciudat. "Am emoţii. De fiecare dată cînd joc împotriva Vîlcii, am emoţii, eu recunosc", spune Cristina. În teren emoţiile au dispărut însă. Vărzaru a jucat, ca de fiecare dată, excelent şi echipa sa a cîştigat. A băut încă o dată şampanie din imensul trofeu al Ligii Campionilor.
- Cristina, cum e să cîştigi Liga Campionilor a treia oară? Sentimentul e tot ca la prima izbîndă?
- Nu e ca prima dată, dar e special oricum. Nu te saturi niciodată să cîştigi Liga Campionilor. Fiecare cupă a avut farmecul ei, povestea ei.
- Anul acesta aţi cîştigat trofeul cel mai uşor? Aşa a părut după scorurile din finală.
- Eu zic că a fost cel mai greu. Nu prin prisma finalei doar, ci a întregului traseu. Tot drumul a fost greu, am pierdut atîtea partide, pregătirea s-a făcut însă ca să prindem vîrful de formă în mai. Şi aşa s-a întîmplat.
- Ce impresie ţi-a lăsat Oltchimul, Cristina?
- Una foarte bună. Şi nu spun lucrul acesta de complezenţă. Finala a pierdut-o în primul meci. Ştiam sigur, după ce am cîştigat la şapte goluri, că nu mai putem pierde. Cît de prost puteam juca noi ca să fim învinse cu 8 goluri? Oricum, parcursul Oltchimului în acest sezon a fost extraordinar. Fetele au muncit mult, cu entuziasm, cu ambiţie, trebuie respectate şi apreciate.
- Crezi că pot cîştiga Liga sezonul viitor, aşa cum şi-au propus?
- De ce nu? În finală experienţa şi-a spus cuvîntul. Eu ţi-am mai spus. La prima mea finală, cu Krim, în 2006, eu nu-mi mai simţeam genunchii. A trecut meciul şi nu mai ţineam minte nimic la final. Şi aşa s-a întîmplat cu toate fetele la prima f
