"Auzi tu ce plin si ce inalt suna: Medeleni! Te intrebi: e numele firesc al unui clopot florentin? Al unui sipot de munte? Al unei cantilene?...In amurg, cind se intorc cirezile de la pasune, talangile destrama un vuiet plingator, prin care lamuresc, silaba cu silaba: Medeleni, Medeleni, Medeleni... Medeleni...". Sint cuvintele Soniei, unul dintre personajele lui Ionel Teodoreanu, pe care i le adreseaza intr-o scrisoare unei prietene. Teodoreanu le prezinta, astfel, cititorilor imaginea mosiei Medeleni. Un conac situat undeva pe malul Prutului, in Moldova. Medeleniul de astazi, cel din comuna Golaesti, nu mai seamana de mult cu cel descris in trilogia lui Ionel Teodoreanu. Ultima data, conacul a servit pe post de scoala. Aici erau cinci clase. Acum este o ruina, iar viitorul sau este la nivel de "ginduri". Nepotii scriitorului Ionel Teodoreanu au venit, s-au uitat si au plecat, iar casa a ramas in domeniu public Frumusetea locului, vizitiul boierului, zgomotul din jocul copiilor, toate s-au risipit. Strabati citeva sate ca sa ajungi in locurile din romanul scriitorului. Nimic nu mai aduce aminte de mosia de altadata. Cele zece hectare ce au apartinut cindva Teodorenilor sint lasate in paragina. Dar tristetea cea mai mare o provoaca imaginea conacului de altadata, de fapt niste ruine vandalizate. La casa cu numarul "35" contoarul de curent a incetat sa mai functioneze de citiva ani. Doar firele taiate arata ca acolo a fost cindva o activitate. Un geam al casei e zidit, iar citeva sint sparte. Niste zabrele de lemn te impiedica sa vezi ce e inauntru. Alaturi insa, si zabrelele au fost rupte. Sint niste banci de scoala, vechi, si puse una peste alta. O soba prafuita si inconjurata de scinduri. Varul verde de pe pereti e scorojit. Singurul care mai sta neatins e un scaun. Si daca te uiti curios in sus, vezi cum patrund razele de soare in incapere. Podul e rupt si tabla c