Mă uit la acţiunile guvernului şi mă minunez. Domnul prim-ministru Emil Boc convoacă o şedinţă fulger sâmbătă la 3.00 după-amiază şi face o conferinţă de presă prin care transmite următorul mesaj: „Cine nu se ocupă de combaterea evaziunii fiscale trebuie dat afară“. Multe am văzut în guvernarea României şi credeam că nu mă mai poate surprinde nimic. M-am înşelat. Nu mă pot dezbăra de naivităţi structurale. Cum să te ocupi de combaterea evaziunii fiscale: te scoli dimineaţa, te duci la birou, îţi strângi salariaţii şi le spui: „Azi combatem evaziunea, că altfel ne dă afară“? Unde e evaziunea? E cumva baricadată într-un bloc pe strada Speranţei, colţ cu Virtuţii? Poate fi atacată cu mascaţii? Evaziunea fiscală este în fiecare celulă a societăţii româneşti contemporane. Nu pot spune că este înscrisă în matricea antropologică a românilor, pentru simplul motiv că nimeni nu ştie din ce este compusă această matrice.
Evaziunea fiscală este în ţigările de cinci lei pachetul pe care le fumează şoferul tău. Este în cornul de un leu pe care îl cumperi în drum spre serviciu. Evaziunea fiscală este în cele două espresso de şapte lei fiecare pe care le plăteşti la cafeneaua din colţ. Evaziunea fiscală este în toate complexurile de buticari de la marginea tuturor oraşelor din România.
Evaziunea fiscală este în comerţul cu cereale, combustibili, fructe, legume, lapte, ouă, carne, peşte. Evaziunea fiscală este în toate vămile, porturile şi aeroporturile internaţionale ale României.
Evaziunea fiscală este în apartamentul vecinului tău, unde trei persoane au ajutor de şomaj şi muncesc la negru în brutăria din colţ, unde sunt, de fapt, patroni. Evaziunea fiscală este în tichetul de parcare tras la xerox pe care îl primeşti ca dovadă că ai plătit parcarea. Evaziunea fiscală este în biletele de meci ciudat de asemănătoare cu cele reale, pe care le primeşti după ce
