Numărul nou-născuţilor nu a variat în funcţie de valoarea indemnizaţiei de mame, ci de creşterea nivelului de trai. Primele creşteri ale natalităţii de după 1989 s-au înregistrat între 2003 şi 2005, când ajutoarele pentru mame erau mai mici decât acum.
După Revoluţia din decembrie 1989, numărul de nou-născuţi a scăzut într-un ritm alarmant, arată datele Institutului Naţional de Statistică. Dacă în 1989 se născuseră circa 370.000 de copii, zece ani mai târziu au fost aduşi pe lume cu 150.000 de copii mai puţin, adică doar 234.600.
Mai citiţi şi:
Se nasc mai puţini copii şi mor mai mulţi adulţi
Natalitatea este în cădere: a scăzut cu 1.000 numărul copiilor născuţi
Trendul descendent i-a făcut pe guvernanţi să gândească o politică de încurajare a natalităţii şi, la 1 ianuarie 1998, au fost introduse pentru prima oară indemnizaţiile pentru creşterea copilului. Ele s-au calculat atunci ca 85% din salariul de pe cartea de muncă, nu din totalitatea veniturilor.
Cu tot cu încurajările financiare, declinul natalităţii nu s-a oprit, însă. Numărul naşterilor a continuat să scadă până în 2003, când se înregistrează prima uşoară mişcare în sens invers: în acel an, numărul copiilor a fost cu aproape 2.000 mai mare decât în 2002. Evoluţia uşor ascendentă s-a păstrat şi în anii 2004 şi 2005, când indemnizaţia se calcula printr-o sumă fixă pentru toate mamele: 85% din valoarea salariului mediu brut pe economie, ceea ce însemna la vremea respectivă puţin peste şase milioane de lei vechi.
Prosperitatea contează
Sociologul Cătălin Ghinăraru, secretar ştiinţific al Institutului Naţional de Cercetare în domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale, spune că valoarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului sau orice alt fel de ajutoare sociale nu influenţează singure comportamentul demografic. Potrivit lui Ghinăraru, creşterea natalităţii se produc
