Zahei, un Schwartzenegger al începutului de secol XX
La vârsta senectuţii, când se aşteaptă împăcarea cu viaţa, la peste 70 de ani, când fiecare clipă ce trece rodeşte amintiri şi tânjeşte liniştea, Vasile Voiculescu a fost aruncat în temniţă din motive politice. Arestat în noaptea de 4 spre 5 august 1958 şi condamnat la cinci ani de temniţă grea, a fost încarcerat câteva luni la Jilava, cât au durat cercetările, apoi la Aiud.
În urma unei crize de conştiinţă, se închide într-o existenţă ascetică şi se dedică meditaţiei şi scrisului. Se alătură grupării spirituale "Rugul Aprins" (iniţiată de Sandu Tudor la Mănăstirea Antim), la care au aderat mulţi dintre intelectualii vremii
Regimul comunist lupta cu toată forţa sa malefică pentru a rupe orice legătură cu trecutul, prin măsuri de represiune asupra reprezentanţilor partidelor istorice şi prin anihilarea oricărei forme de manifestare culturală care nu se alinia regimului de inspiraţie sovietică. Se dorea distrugerea definitivă a bogăţiei culturale proprie perioadei interbelice. Şi în literatură se impuneau pe căi oficiale (Securitatea fusese înfiinţată la începutul anului 1948) dogma proletară şi numele autorilor dispuşi să cânte vremurile noi. Au existat însă luminaţi, aleşi de Dumnezeu, poeţi ca Tudor Arghezi, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Vasile Voiculescu care inevitabil, stupid şi brutal, au fost blamaţi şi pedepsiţi cu etichete mânjite de apelativele: mistici, fascişti şi retrograzi. "...
Pe atunci, până prin 1947, din mulţimea termenilor obsesiv folosiţi se desprindeau net câţiva: fascişti, nazişti, legionari, colaboraţionişti, democraţie, libertate, epurare, exemplu luminos, aservire, progres, popor, tagmă, criză, avânt. (...) Din 1949, semantismul antagonic al termenilor, vizibil încă din anii precedenţi, atinge ap
