Mihai Cristian Gavriliuc-Radu este tăbăcar de profesie. A lucrat manual mii de modele de obiecte din piele. Iubeşte grădinăritul şi bridge-ul.

Mihai Gavriliuc-Radu a deprins meşteşugul tăbăcirii în timpul Facultăţii de Chimie, pe care a urmat-o la Iaşi. A absolvit cursurile în 1987, după care a plecat în Oltenia. A lucrat timp de patru ani la o fabrică de profil în Mediaş, apoi şi-a început o afacere cu articole din piele lucrate manual.

„Tăbăcăria a fost ca un fel de specializare în Facultate. Acolo am învăţat cum şi cu ce se tratează pielea şi am decis să încep o afacere“, povesteşte tăbăcarul. În 1991 şi-a deschis un atelier şi un magazin cu articole din piele.

Afacerea i-a mers foarte bine la început. Exporta produsele făcute în atelier în Grecia. Din păcate, după doar cinci ani s-a văzut nevoit să închidă fabrica şi să-i dea afară pe cei 17 angajaţi. „A fost un an foarte greu. Din cauza legilor care au apărut atunci cu exportul am pierdut licenţa pentru Grecia, parte din afacere care îmi aducea cel mai mare profit. Apoi am mai prins şi inflaţia, iar la creditul contractat pentru societate am avut o dobândă de 240%“, a explicat Mihai.

Tăbăcarul nu avea de gând să renunţe definitiv la pasiunea sa şi a decis să continue câţiva ani în agricultură. Doi ani s-a ocupat de comerţul cu vinete în Oltenia, iar apoi a revenit pe meleagurile natale, în Suceava. Din anul 1998, Mihai Gavriliuc-Radu s-a apucat din nou de tăbăcărie. „Am început de la zero, cu maşină de cusut cu pedale Zinger, iar mai apoi am reuşit şi am trecut la aparatură modernă, industrială“, a mai spus tăbăcarul.

Unele genţi create manual costă şi 400 de lei

Despre creaţiile lui, el le descrie ca fiind doar „lucruri frumoase“ şi nu practice, aşa cum le vede lumea. Articolele lui se diferenţiază de obiectele făcute în serie prin cusăturile fine, ma