Un român de legendă participă, la 94 de ani, la sărbătoarea Zilei Eroilor, la Moscova
Comunitatea românească din Rusia nu este una mare, cuprinzând studenţi bursieri, oameni de cultură, de afaceri, corpul diplomatic - iar decanul de vârstă este un medic, şi nu unul oarecare, ci însuşi medicul care l-a însoţit pe front, în timpul celui de-al doilea război mondial, pe generalul Avramescu.
În vârstă de 94 de ani, medicul român pare un personaj desprins dintr-unul din romanele lui Soljeniţân. Povestea vieţii sale este un colaj al momentelor esenţiale din istoria Europei de Est, după al doilea război mondial - ani de foamete şi detenţie, lagărul din Vorkuta, situat lângă Cercul Polar, multe eforturi şi, în sfârşit, recunoaştere.
La întrebarea ce l-a adus la Moscova, răspunsul său este "una din tragediile inevitabile". Povestea începe în februarie 1945, când fiica generalului Gheorghe Avramescu l-a rugat să-i însoţească tatăl pe front. În calitate de medic militar, a acceptat, şi aceasta a conferit vieţii sale un curs aparte.
"Mi-am luat rămas bun de la soţie, de la copila de un an şi jumătate şi am plecat (pe front) în Ungaria. Îl consultam pe generalul Avramescu, dar îl vedeam rar, pentru că era foarte ocupat şi foarte zgârcit la vorbă. Tot ce spunea era că ruşii cer sacrificii prea mari pentru români, pe care el nu voia să le accepte", rememorează Alexandru Ţăţulescu.
Într-una dintre zile, la locuinţa sa din Ungaria a venit un ofiţer rus, care i-a cerut să-şi facă bagajele, pentru că se întoarce în România. "După vreo trei ore de mers, am ajuns la un conac foarte bine dichisit. Nu aveam voie să ieşim afară. Asta se întâmpla pe 3 martie. Iar la 6 martie m-au tuns. Mi-am dat seama că, dacă m-au tuns, nu mă vor ucide, că n-au nevoie să fiu tuns ca să fiu împuşcat în cap. M-au îmbăiat şi m-au băgat într-un beci,
