I s-a reproşat Guvernului Băsescu-Boc că şi-a croit teribilul program de austeritate cu gândul doar la cifre, nu şi la oameni. Din nefericire, nici măcar acest lucru nu este adevărat. Chiar şi cel mai obtuz contabil înţelege că nimeni nu poate plăti mai mult decât are. Şi că o strategie prin care, pentru milioane de oameni, veniturile vor deveni mai mici decât factura la întreţinere nu poate fi decât un fiasco. Or, exact acesta este scenariul pe care ni-l propune actuala putere.

În chip straniu, din noianul de măsuri "anticriză" anunţate recent, cea mai devastatoare a atras atenţia cel mai puţin. Poate pentru că suntem în prag de iunie şi iarna ni se pare încă departe.

Totuşi, intenţia autorităţilor de a elimina subvenţia pentru încălzire riscă să facă prăpăd peste câteva luni. Afectându-i deopotrivă pe bugetarii şi pe nebugetarii care au nenorocul să locuiască la bloc. Adică o mare parte a populaţiei urbane. În Bucureşti, preţul gigacaloriei ar creşte de la 115 lei la 300 lei. De două ori şi jumătate. Întreţinerea pentru două camere ar putea lesne depăşi salariul minim pe economie... Câţi pensionari şi-ar mai putea-o permite? Câte familii ar fi obligate să se debranşeze de la reţeaua de termoficare?

Calculele sunt simple. Numărul restanţierilor s-ar dubla, tinzând spre un astronomic 70%. Peste un milion de bucureşteni ar putea rămâne fără căldură şi apă caldă, devenite un lux prea costisitor pentru ei. Un lux la care n-ar avea dreptul să viseze, de pildă, profesorii debutanţi sau medicii stagiari.

Ei n-au decât să dârdâie de frig la iarnă! Şi să înmulţească orele suplimentare (neplătite, desigur), în speranţa că vor găsi măcar la muncă o cameră dezmorţită. Dar măcar să mai găsească de muncă! Statul pare să o considere tot mai mult un privilegiu, un favor care trebuie acceptat cu recunoştinţă, în orice condiţii. Poate fi