Să zicem că nu scădem nimic. Nici salarii, nici pensii, nici ajutoare sociale sau alte zaharicale.

Vine Boc şi zice: fraţilor, o fi zis Băsescu să tăiem, dar cuţitul e la guvern; iar guvernul ţine cu poporul. Sau vine însuşi Băsescu şi fericeşte naţiunea: hă-hă-hă, m-am răzgândit: nu mai pierde nimeni niciun leu; din contră, mărim şi lefurile, şi pensiile. Cu 50%, dacă aşa ne place.

Hă-hă-hă, sună bine, nu? Aşa zicea şi Parpangel în „Ţiganiada" lui Ioan Budai-Deleanu. După ce călătoreşte în rai, Parpangel se întoarce în tabăra ţiganilor şi povesteşte tuturor cum arată paradisul.

„Câmpurile cu flori osăbite

Ş-aici la noi încă nevăzute

Sunt pre desfătat acoperite

Cu tot felul de roduri crescute,

Iar pă zios în loc dă pietricele

Zac tot pietri scumpe şi mărgele.

În locul de arburi şi copace

Cresc rodii, nărănciuri ş-alămâi

Şi tot feliu dă pom ce la gust place,

Cum şi rodite cu struguri vii,

Iar în loc dă năsip şi ţărână,

Tot grăunţă dă aur iai în mână.

Râuri dă lapte dulce pă vale

Curg acolo şi dă unt păraie,

Ţărmuri-s dă mămăligă moale,

Dă pogăci, dă pite şi mălaie...

O, ce sîntă şi bună tocmeală!

Mânci cât vrei şi bei făr' osteneală.

Colea vezi un şipot dă rachie,

Ici dă proaspătă mursă-un izvor,

Dincolea baltă dă vin te-mbie,

Iară căuş, păhar sau urcior

Zăcând afli-îndată lângă tine,

Oricând chieful dă băut îţi vine.

Dealurile şi coastele toate

Sunt dă caş, dă brânză, dă slănină,

Iar munţii şi stânce gurguiate,

Tot dă zahăr, stafide, smochine!

De pe ramurile dă copaci

Spânzură covrigi, turte, colaci.

Gardurile-acolo-s împletite

Tot cu fripţi cârnăciori lungi, aioşi,

Cu plăcinte calde streşinite,

Iar în loc dă pari, tot cârtaboşi;

Dară spetele, dragile mele,

Sunt la garduri î