O supravieţuitoare a Holocaustului din România a scăpat cu viaţă din camera de gazare a lagărului de concentrare. Mama şi surorile sale au murit, cel mai probabil, în lagărul de concentrare de la Auschwitz. Klara a scăpat cu viaţă printr-o întâmplare fericită: lagărul nu mai avea gaz. Când a fost eliberată, avea 31 de ani şi 32 de kilograme.

Klara Markus s-a născut la cumpăna dintre anii 1913 şi 1914, la Carei, judeţul Satu Mare. Nonagenara provine dintr-o familie săracă de evrei, iar pentru a-i da o educaţie aleasă, mama ei a înscris-o la Liceul de Fete din Sighet.

August 1942: începutul coşmarului

După absolvirea liceului, Klara s-a întors la Carei. „Vestea că vom fi deportaţi ne-a luat prin surprindere. Îmi amintesc şi acum cu groază nopţile în care ne adunam cu toţii în bucătărie şi ne întrebam ce are să se întâmple cu noi", povesteşte „mama Klari", cum îi spun copiii şi nepoţii. Ce a urmat îi vine greu bătrânei să spună în cuvinte. „În august 1942, eu am fost dusă la Budapesta, unde am lucrat la o fabrică de umbrele. Mama şi surorile mele mai mari au fost duse direct la Auschwitz. Nu le-am mai văzut niciodată. Când am întrebat de ele, membrii SS mi-au replicat, scurt: «Eventual, caută-le prin fum şi cenuşă!» şi au râs", rememorează Klara Markus.

„Erau împuşcaţi de nemţi"

În septembrie 1944, evreii din Budapesta au pornit înspre lagărele de concentrare din Germania. „Am mărşăluit mai bine de o lună. Erau mulţi care nu mai făceau faţă drumului, foametei, bolilor şi cădeau epuizaţi. Cei mai mulţi dintre ei erau împuşcaţi de nemţi", relatează evreica. În 20 octombrie, a ajuns la lagărul de concentrare din Dachau. „Am fost deposedată de identitatea mea. Am primit, în schimb, un număr: 130-334, precum şi un prosopel şi o bucată de săpun", explică femeia. O săptămână mai târziu, a fost transferată în lagărul de femei