Criza a acaparat aproape în totalitate spaţiul public, astfel că vocile care se aud cu cei mai mulţi decibeli vin din această zonă. Aceiaşi lideri de sindicat care şi-au negociat interesele cu politicienii care s-au perindat pe la putere de-a lungul ultimelor decenii, aceiaşi politicieni sau măcar acelaşi tipar în prima linie şi, din păcate, cam aceiaşi analişti economici cu expertiză de ghicitoare din Ferentari atunci când vine vorba de chestiuni importante vin să explice deopotrivă “graşilor şi slabilor” cum stă treaba cu recesiunea. Nou este doar contextul.

“În România, locul curentelor de idei a fost luat de tot felul de găşti. Cea ce ar fi trebuit să fie un spaţiu de dezbateri, astăzi este o bătălie dintre peluze despărţite de o mlaștină ideologică fără margini și fără fund. Esenţa pură a modernităţii, conflictul principial, deschis şi declarat de idei, nu are loc în tribună, pentru că meritocraţia şi-a luat bilete pe viaţă”, scrie Sorin Matei în cartea “Idolii Forului”, care, deşi se lansează abia în iunie la Bookfest, are deja pagini întregi de dezbateri în spaţiul virtual, ideile fiind pasate pe bloguri, Twitter sau Facebook.

În centrul cărţii se află demitizarea “intelectualului enciclopedic”, care îţi vorbeşte la orice oră de Hegel, criza economică şi particula lui Dumnezeu din laboratorul LHC, adăugând şi ceva citate din Băsescu pentru argumentaţie.

Pentru că autorii volumului colectiv nu s-au rezumat la generalităţi şi au venit cu exemple identificabile după nume şi prenume, cu siguranţă cartea va crea polemici mult mai dure ca volumul lui Adrian Marino în momentul ajungerii “în agora” pentru că este important cine face selecţia, care, prin definiţie este şi ea subiectivă. Mă interesează mai puţin ADN-ul “idolilor forului”, importantă mi se pare întrebarea dacă este perimat intelectualul-Wikipedia, de tip renasc