Cu părul la fel de vâlvoi ca şi hainele, Wilfried Tomescu, elev în clasa a XI-a la liceul şcolii private „Lauder-Reut", intră relaxat în biroul directoarei Miruna Carianopol şi face un lucru pe care nu ai cum să-l vezi vreodată la un elev într-o şcoală de stat: vorbeşte liber. Se recomandă, râzând, drept fiul rătăcitor al şcolii. Wilfried a făcut gimnaziul la stat, a început liceul la „Lauder", după un an a fugit înapoi la stat, apoi, văzând că a sărit din lac în puţ, a revenit la liceul privat. Acum, în ciuda aparenţei de puşti cu capul puţin în nori, e în stare să diagnosticheze fisura stat-privat mai abitir ca orice ministru al Educaţiei: „Eram obişnuit cu un stil dur, neflexibil, iar când am intrat în «Lauder» n-am înţeles ce se întâmplă. Am mers să văd cum e liceul la stat. Era o lipsă totală de orice activitate, interesul lipsea şi de la profesori, şi de la elevi. Materia nu era prezentată atractiv şi, dacă rămâneai în urmă, nu te mai aduna nimeni".

Ce îl deranja cel mai mult pe Wilfried la sistemul de stat era că elevii nu contau: „Nimeni nu te întreba dacă ai înţeles sau ce opinie ai despre un lucru. Parcă la stat nu ăsta e scopul, să înţelegi tu, ci să alerge ei cu materia cât mai repede. E o gândire în tunel: nu vezi ce e afară, vezi doar punctul de la capăt".

Agăţaţi de stat sau evadaţi la privat

Profesorii văd diferit situaţia, în funcţie de ce parte a baricadei se află. Cei care au făcut saltul de la stat la privat privesc cu mânie înapoi şi se întreabă nedumeriţi: de ce s-ar mai întoarce vreodată la stat? Lângă Piaţa Unirii, la Şcoala de stat 79, una dintre cele mai bune din Bucureşti, directoarea Luminiţa Preda nu invidiază vreo şcoală din sistemul privat: „Serviciile oferite de ei sunt excepţionale, pentru că au la dispoziţie fonduri, dar asta se poate întâmpla şi la stat. Un director dornic şi implicat va putea să găsească resu