Anunţatele reduceri de salarii, pensii, indemnizaţii pot părea cuiva din afară rezonabile: numai aşa se pot salva finanţele ţării de la dezastru. Dar cineva dinăuntru judecă lucrurile altfel. Vede câtă risipă s-a făcut şi se mai face, cum s-a scurs banul public spre cei care guvernează, cum s-a supraîncărcat aparatul administrativ, de la primărie în sus, cu persoane incompetente, dar apropiate şefilor, cum s-au plătit poliţe electorale cu banii bugetului, cum s-a bocit pe interesul public cu lacrimi de crocodil de către fiecare partid, de către fiecare politician, mai ales cât era în opoziţie. România nu, partidul da. În cazul în care vreunul a vrut totuşi binele naţiunii şi a reuşit ce se vede, atunci înseamnă că este incompetent şi nu trebuia ales acolo. Dar câţi ar fi trebuit aleşi unde sunt?

Puţină lume mai crede că de vină pentru cele ce se întâmplă acum în România este doar actuala guvernare. Asta nu înseamnă că toţi aceia care, cu o zi înainte de manifestarea crizei mondiale şi în România, anunţau că pe noi nu ne va atinge sau toţi aceia care, înainte chiar ca ea să se manifeste din plin - ceea ce încă nu s-a întâmplat - ne anunţau triumfători (!) că la noi criza e pe cale să se încheie şi alte baliverne de acest tip erau de bună-credinţă. După ce că noi aici, în România, avem o organizare a orice, inclusiv a economiei, aşa cum toată lumea ştie, exemplară pentru noţiunea „haos", s-au mai potrivit şi alegerile exact în momentul când ar fi trebuit luate măsurile nepopulare şi nimeni dintre politicienii care-şi proclamă susţinerea pentru interesul general nu a vrut să şi-l sacrifice pe cel personal şi de partid. Încă un semn că sistemul ticăloşit al dlui Băsescu este în floare, chiar dacă este practicat de alţii decât cei la care se referea domnia sa.

Ne-am trezit în Uniunea Europeană, acum doi ani şi ceva, cu condiţiile, de fapt, neîndeplinite, şi