De când monitorizez bursa, cam de fiecare dată, după trecerea datei de înregistrare, scăderea normală într-o piaţă normală, dată de pierderea dreptului de a încasa dividende, a fost mai mare decât valoarea dividendului. Cu alte cuvinte, vânzătorii de acţiuni SIF înainte de data de înregistrare, puteau răscumpăra acţiunile vândute la un preţ care le aducea în portofel un câştig mai mare decât dividendul. A fost, însă, şi un an de excepţie când, după data de înregistrare, preţul tuturor acţiunilor SIF a fost mai mare şi chiar cu mult, decât preţul anterior datei de referinţă. Asta s-a întâmplat atunci când SIF-urile au atins maximul istoric.
Excepţia întăreşte regula şi de data asta istoria se reconfirmă. Nu mă refer la preţurile maxime ale acestei primăveri, care au fost de 1,73 lei la SIF1, de 1,57 lei la SIF2, de 0,90 lei la SIF3, de 0,965 lei la SIF4 şi de 1,96 lei la SIF5. Mă refer la preţurile de dinaintea datei de înregistrare, mult scăzute după furtuna care a scuturat bursele mondiale, de 1,26 lei la SIF1, de 1,18 lei la SIF2, de 0,665 lei la SIF3, de 0,78 lei la SIF4 şi de 1,79 lei la SIF5, din ultima zi în care acţiunile cumpărate erau purtătoare de dividende. În prima zi de după, acţiunile SIF1 au scăzut cu până la 0,06 lei, faţă de 0,05 lei dividendul la SIF1, cu 0,08 lei faţă de 0,06 la SIF2, cu 0,04 faţă de 0,03 lei la SIF3, cu 0,05 lei faţă de 0,04 lei la SIF4 şi cu 0,2 lei faţă de 0,16 lei la SIF5 Oltenia. Şi asta nu e tot, căci şi luni, până la ora când m-am apucat de scris, preţurile au continuat să scadă. Este inutil să mai dau cifre. Această situaţie, care tinde să devină o permanenţă, ridică întrebarea legitimă, dacă investitorii ar mai trebui să se bazeze pe dividende, sau mai exact, dacă speculaţiile pe dividend mai au vreun rost. Asta arată că tactica de a vinde acţiunile SIF înainte de data de înregistrare şi a le răscumpăra după trec
