Pompos intitulatul Consiliu Economic şi Social, care nu are decât rol consultativ şi deseori nici nu e băgat în seamă, a fost convocat doar pentru a da o faţadă de democraţie pro- gramului diabolic pus deja în plic de Băsescu-Boc şi jupuind populaţia ca nicăieri în lume. Pus sub semnul întrebării chiar de FMI. CES nu e decât un gard vopsit. În spatele acestuia, nu sunt forţe şi competenţe capabile să contracareze eficace derapajele alcoolice ale Puterii. Membru de drept al CES, Guvernul trage sforile şi în anumite confederaţii sindicale sau patronate, iar o parte uriaşă a populaţiei, cele 5,5 milioane de pensionari, nici nu e reprezentată direct. În asemenea condiţii, cine să pună piciorul în prag?!
Aşa-zisul “Program de austeritate” e de fapt un program de jupuire a oilor, de punere a întregii poveri în cârca salariaţilor de rând, a pensionarilor, a pruncilor şi a tuturor categoriilor defavorizate. Până şi a bolnavilor incurabili. Nu şi a guvernanţilor (declaraţiile lor de solidaritate sunt o simplă logoree), nu şi a principalelor structuri ale statului, despre care doar se afirmă că-şi vor scădea cheltuielile materiale şi mofturile.
Criza era clară încă din 2008. A fost ignorată. În 2009, când deja efectele erau dure, iar voci avizate, inclusiv din Comisia Europeană, cereau României să aplice urgent un program coerent anticriză, Băsescu şi Boc s-au ţinut de zbânţuieli electorale prin ţară, ba au şi minţit că ieşim din recesiune şi că o să avem şi creştere economică. Acum, cei doi vor – fără a plăti costul politic (apropo de grija prezidenţială pentru alegerile din 2012) al unei proaste, execrabile guvernări – să mai fie credibili în ochii populaţiei. Cum să nu!
