Primul la rând - parcă desemnat de soartă şi de statură la rolul de vinovat de serviciu – e premierul Boc, apoi vine întregul guvern condus de PDL, apoi preşedintele Băsescu. Cei mai generoşi sau cu alte vederi politice includ şi PSD pe listă, fie pentru anul de participare la guvernare în 2009, fie pentru „moştenirea“ din epoca Iliescu. Un loc fruntaş în rândurile vinovaţilor îl ocupă, fireşte, liberalii, în timpul cărora numărul salariaţilor din administraţie a crescut cu vreo 300.000 de angajaţi şi care au mărit considerabil pensiile şi salariile. De aici şi până la a acuza întreaga clasă politică de incompetenţă sau, mai rău, de necinste, e un pas minim, făcut repede. Fireşte, sunt şi unii mai bine orientaţi ideologic: pentru aceştia de vină e „dreapta“, FMI, finanţa internaţională ori pur şi simplu „contextul“. Stângiştii noştri nu sunt prea mulţi, dar încep să se audă totuşi încet-încet, în aşteptarea momentului când vor mobiliza lumea pe stradă sub o mare de steaguri roşii ca în Grecia. Îi aşteptăm cu interes.

Nu-i vorbă, toţi aceştia de pe listă au vina lor. Guvernul, de pildă, a greşit mai ales fiindcă nu a reuşit de la începutul anului să taie în carne vie cheltuielile cu salariile (ar fi fost înjurat cel puţin pe atât ca şi acum) şi fiindcă nu a comunicat adevărurile dure din timp. Sindicaliştii au fost demagogi şi iresponsabili. Cât despre opoziţie, să nu mai vorbim! Interesant este că nimeni nu pare să fie dispus să întoarcă degetul înspre un altfel de „vinovat“ – el însuşi!

Desigur, Guvernul Tăriceanu a umflat numărul de funcţionari: dar nu l-a umflat cu patagonezi, ci cu români. Clientelă politică? În parte, dar în parte şi oameni obişnuiţi, care au beneficiat fără să clipească de toate avantajele pilelor şi relaţiilor şi care nu au strălucit de obicei prin competenţă sau hărnicie. Sunt fraţii şi surorile noastre, unii dintre ei absolven