România a evitat însă majorarea taxelor.

Am observat că în ultimii cinci ani cheltuielile publice au crescut foarte rapid şi probabil este loc pentru îmbunătăţiri eficiente. Totuşi, pe de altă parte, România nu este o economie cu o fiscalitate exagerată. Taxele în România sunt relativ mici, dacă le comparăm cu alte state europene importante. Dacă privim încasările bugetului ca procent din PIB, constatăm că arată că guvernul nu ridică prea multe venituri din economie. Probabil, în viitor, e ceva spaţiu şi pentru mărirea taxelor.

Ar suporta economia românească o creştere a taxelor?

În mod cert, când ai de făcut consolidări majore ale bugetului, când trebuie să însănătoşeşti finanţele ţării şi vrei să păstrezi perspectivele de creştere a economiei, efectele pozitive ale măririi taxelor nu se văd imediat. Când trebuie să tai cheltuieli publice şi să măreşti simultan taxele, atunci acest set de măsuri va influenţa negativ economia. Eventuala creştere a taxelor poate fi o perspectivă pe termen lung. Ceea ce este important acum e că actuala consolidare fiscală trebuie să fie credibilă, aşa încât atât investitorii, cât şi cetăţenii ţării să creadă că aceasta va reuşi. În paralel, România trebuie să-şi continue agenda de reforme structurale.

Ce reforme structurale sunt necesare?

În primul rând, trebuie îmbunătăţită eficienţa administraţiei. Guvernul va trebui să îmbunătăţească şi calitatea serviciilor publice, să asigure flexibilitatea forţei de muncă, astfel încât să fie mai uşor pentru companii să angajeze oameni. În plus, este nevoie de îmbunătăţirea sistemului de educaţie, care trebuie să se concentreze mai mult pe nevoile economiei pe termen mai lung.

Unele guverne europene îşi susţin bugetul cu banii din privatizări. Polonia şi Portugalia au o asemenea agendă. Şi România se pregăteşte de listarea Romgaz, nefiind excluse alte priv