Acesta este compromisul la care a ajuns grupul “înţelepţilor” condus de Madeleine Albright şi care a trasat un proiect de nouă strategie pentru Alianţă: NATO trebuie să fie capabil să desfăşoare misiuni la distanţă (aşa cum se întâmplă în Afganistan), dar şi să asigure în continuare apărarea aliaţilor. De ce spun că este vorba de un compromis? Pentru că în timp ce vechile state membre NATO cereau o concetrare pe ameninţările asimetrice şi pe posibilitatea de proiecţie a forţei la distanţă, noile state membre, din estul şi centrul Europei, continuă să considere apărarea colectivă a teritoriului drept prinicpalul scop al NATO. Mai exact, statele estice se temeau că vestitul articol 5, al “muşchetarilor” (un atac asupra unui stat NATO va fi considerat un atac împotriva întregii alianţe, care va trebui să reacţioneze) ar putea fi diluat în noua strategie NATO, care se va adopta la toamnă.

De ce se tem statele din estul Europei? În continuare se tem de Rusia, arată studiul efectuat de Centrul pentru Reformă Europeană. Studiul, care a fost utilizat de grupul condus de Albright, se referă la statele baltice şi la Polonia, dar concluziile sunt în mare parte valabile şi pentru România. Fie că e vorba de şantajul gazului sau de atacuri cibernetice, cum a fost cazul până acum, sau de potenţiale conflicte regionale provocate de Rusia, aceste state vor să se simtă protejate de NATO. Conflictele regionale, spun balticii şi polonezii, ar putea fi declanşate de Rusia fie invocând minorităţile ruse din aceste state, fie vreo problemă legată de enclava Kaliningrad. Faptul că NATO nu a prevăzut războiul din Georgia şi nu a avut o atitudine coerentă reprezintă un factor de îngrijorare. Până când aceste state nu se vor simţi în siguranţă faţă de Rusia, nici nu vor putea avea o deschidere reală spre “resetarea” relaţiei cu aceasta.

Pentru că NATO nu a mai fost văzută ca o g