Emil Boc intruchipeaza un destin tragic. Ajuns premier intr-un moment in care Romania se afla in cel mai delicat punct al istoriei sale, Boc are sansa de a ramane in istorie la oricare dintre extreme.
Poate fi tinut minte de generatiile care vor veni drept omul (mic la stat, dar mare la sfat) care a scos tara, cu bine, din cea mai cumplita criza pe care a traversat-o in intreaga sa existenta sau care a distrus total ceea ce inca mai mergea si mai functiona intr-un stat si asa muribund.
Traian Basescu este legat de Emil Boc printr-o legatura mai puternica decat orice - care transcende asperitatile crizei economice sau haosul crizei politice - o incredere oarba in omul Emil Boc si in a sa fidelitate fata de cel care l-a facut ceea ce este in prezent.
Traian Basescu l-a ridicat pe Emil Boc din anonimatul politicii si l-a urcat pe cea mai inalta treapta pe care ar fi putut, cel putin atat timp cat presedintele inca mai este activ, din punct de vedere politic. Din aceasta cauza, recunostinta unui om de incredere, cu principii si bine crescut este practic infinita.
Avand mereu in minte "datoria morala" pe care premierul i-o poarta presedintelui, nu trebuie sa ne mai mire nicio schimonosire a relatiilor care ar trebui sa existe intre cele doua functii. Este limpede pentru toti ca decizia taierii salariilor, pensiilor si subventiilor bugetare, chiar daca i-a venit prima data lui Emil Boc, ea nu ar fi fost luata si adoptata ca optiune politica niciodata, daca Basescu nu ar fi fost de acord si nu si-ar dat acordul de principiu.
Pentru a-l menaja, pentru a putea impune masura, Basescu a iesit chiar el in fata poporului si a anuntat sacrificiul. Gestul insa l-a facut sa dispara pe Boc, l-a desfiintat, l-a anihilat si l-a trimis practic in vacanta.
Intr-un cuvant, Emil Boc a fost de fapt demis pentru cateva zil
