De la moartea pictorului Ştefan Luchian (1868 -1916) a trecut aproape un veac. Opera sa, însă, aflată în bună parte în marile muzee ale ţării sau în importante colecţii particulare, continuă să atragă atenţia iubitorilor de artă şi a colecţionarilor asupra modernităţii acesteia. Considerat - alături de Grigorescu şi Andreescu - întemeietorul artei moderne româneşti, Luchian s-a remarcat prin extraordinarea capacitate de a acoperi zone variate de expresie. S-ar putea spune că foarte apreciatele sale peisaje, flori, compoziţii, portrete i-au prelungit viaţa artistică dincolo de timpul în care au fost create, aducându-i celebritate în epocă. În pofida bolii care i-a curmat prea devreme destinul, la vârsta de 48 de ani, opera lui Luchian s-a îmbogăţit continuu, impresionanta sa sensibilitate în faţa naturii, predilecţia pentru peisaj, dar şi interesul pentrul chipul uman părând nelimitate. Evaluând în timp relaţia sa cu natura, numai peisajului i-a dedicat aproape 15 ani. "Luchian a arătat întotdeauna o predilecţie pentru peisaj", scria criticul de artă Ionel Jianu în cartea sa. În pofida faptului că "boala îi îngreuna din ce în ce mai mult lucrul pe teren, totuşi, mulţumită excepţionalei sale memorii coloristice, el a putut picta peisaje şi în atelier, până când a fost definitiv ţintuit în casă de boală. Astfel, opera de peisagist a lui Luchian se desfăşoară într-un interval de 15 ani: din 1894, când expune pentru prima dată la Salonul Oficial până în 1909, când este nevoit să renunţe la acest gen", comenta Jianu. Nu ne-am propus, însă, o privire asupra biografiei sale artistice, ci o accentuare a motivului care îl aduce mereu în actualitatea bursei operelor de artă. Forţa şi frumuseţea privirii în interiorul lucrurilor simple, i-au impregnat operelor sale durabilitatea în timp. Pictorul - medaliat, premiat, adulat şi invidiat în timpul vieţii, preţuit la adevărata