Librăriile din Cluj nu sunt deloc ceea ce îmi doresc eu să fie. Le lipseşte acel je ne sais quoi care să mă farmece şi să mă facă să stau pierdută printre cărţi ore în şir. Cărtureşti, spre exemplu, e mică şi rece, ca să nu mai spun că se găseşte la capătul oraşului, într-un mall (mă seacă şi ideea în sine de a merge la mall ca să ajung la librărie, darămite altceva!).
Diverta e mare, seacă, rigidă şi neprietenoasă, iar Humanitas, deşi situată într-o casă veche cu tavane pictate splendid, are scaune puţine şi incomode, pe care nu poţi sta mai mult de cinci minute. În plus, cărţile din Humanitas sunt într-o dezordine permanentă, fără nicio noimă, care mă copleşeşte, oboseşte şi enervează în acelaşi timp. Mai sunt şi alte librării, dar la fel de lipsite de farmec. Aşa se face că, de obicei, intru, cumpăr rapid ce vreau şi plec. Sau mi le comand virtual. Not funny.
Cum mi-ar plăcea însă mie să arate o librărie? Asta e greu de explicat în cuvinte, aşa că mai bine vă arăt câteva exemple ca să vă faceţi o idee. Începem cu El Ateneo Grand Splendid, cea mai cunoscută librărie din Buenos Aires, Argentina, şi una dintre cele mai spectaculoase din lume. Practic, e un teatru întreg transformat în librărie. Situat pe Avenida Santa Fe, teatrul construit de ahitecţii Pero şi Torres Armengol, la dorinţa impresarului Max Glucksman, a fost inaugurat în 1919 sub numele Teatro Gran Splendid. Clădirea a găzduit, mai apoi, la etajul patru o staţie de radio, iar din 1929 s-a transformat în cinema.
Acum zece ani, arhitectul Fernando Manzone a renovat-o şi transformat-o în librărie. Locul scaunelor a fost luat de cărţii, cd-uri şi dvd-uri, iar lojele şi scena s-au transformat în cafenea, unde cititorii se pot cufunda în lectură. Ce îţi poţi dori mai mult? Cu siguranţă sunt şi în România teatre abandonate, aşa că pot deveni, cu puţină bunăvoinţă, librării. El Ateneo, foto:
