După cum se ştie, excesul de zel este marca incompetenţei. Măsurile de reducere a salariilor, pensiilor, a altor venituri şi a unor subvenţii anunţate de domnul Traian Băsescu şi asumate de guvern au venit mult prea brusc şi fără argumente solide pentru a fi altceva decât un exemplu emblematic de exces de zel. În ultimul an şi jumătate şeful statului le-a spus cetăţenilor că în România nu va fi criză iar apoi că se va ieşi curând din ea, ascunzându-li-se de fapt adevărul despre situaţia dramatică a economiei. Fie că domnul Traian Băsescu a făcut acest lucru din raţiuni electorale, fie din alte motive, nu poate ocoli faptul că este principalul responsabil pentru şocul creat de anunţarea reducerilor. Cu siguranţă că recunoaşterea de la bun început a efectelor crizei şi luarea din timp a unor măsuri de prevenire a efectelor acesteia ar fi atenuat impactul devastator asupra vieţii oamenilor. Măsurile drastice anunţate nu sunt absolut necesare şi nu rezolvă problemele de fond, ci reprezintă un sacrificiu inutil şi reflectă incompetenţa şi panica preşedintelui şi a guvernului faţă de solicitările FMI de a nu se depăşi deficitul bugetar convenit. Domnul Traian Băsescu este iniţiatorul şi susţinătorul actualei coaliţii guvernamentale, dar şi a guvernelor de anul trecut care nu au întreprins nimic pentru a atenua criza. De asemenea, dl. Băsescu este promotorul împrumutului de la FMI şi al măsurilor dramatice de reducere a salariilor şi pensiilor, dar întrebat cine îşi asumă responsabilitatea pentru acestea, în mod laş, preşedintele a indicat strict guvernul. Sunt două tipuri de cauze pentru criza actuală: unele care ţin de criza globală şi care sunt exterioare României şi altele care ţin de crasa incompetenţă dovedită de preşedinte şi guvern cel puţin în ultimul an şi jumătate. Oricât de dur este impactul din exterior al crizei asupra ţării, nu este deloc obligatoriu