Scriam aici, acum vreo doua luni, ca avem nefericitul obicei de a lasa lucrurile in coada de peste. Reiau mai jos postul respectiv pentru a pastra macar un pic perspectiva in zilele astea in care agitatia sindicala ocupa prea mult din prima pagina:
Uitam prea repede
Ce mai face domnul Necolaiciuc din Florida?
Dar domnul Popa de la Jakarta?
Dar domnul Omar din Siria?
A aparut vreo informatie noua privind bizara vizita a lui Mircea Geoana la Moscova?
Toate cazurile de mai sus au facut valuri inainte de alegerile de anul trecut. Nu sunt singurul care se intreaba cum au aparut informatiile acelea tocmai atunci. Insa asta e mai putin relevant. Important e institutiile statului sa functioneze. Sa furnizeze raspunsurile si rezolvarile pe care le asteptam de la ele pentru a putea sa mergem mai departe. Deocamdata traim in “Ziua Cartitei”
Uitam prea repede. Traim ca intr-un serial american in care personajul principal se trezeste dintr-un lung vis ori de cate ori e nevoie de o schimbare brusca de scenariu. O luam de la capat cu tot felul de cazuri si dosare in preajma alegerilor doar pentru a le lasa in adormire pana cand, din cine stie ce motive pe care nu le intelegem, ele redevin stiri de prima pagina. Suntem cumva complici la piesa asta de teatru. Pentru ca nu punem intrebari, pentru ca nu insistam, pentru ca ne lipseste memoria.
Mi-e teama ca peste vreo trei luni o sa uitam si de Catalin Voicu, cu stenogramele lui cu tot.
Scriam aici, acum vreo doua luni, ca avem nefericitul obicei de a lasa lucrurile in coada de peste. Reiau mai jos postul respectiv pentru a pastra macar un pic perspectiva in zilele astea in care agitatia sindicala ocupa prea mult din prima pagina:
Uitam prea repede
Ce mai face domnul Necolaiciuc din Florida?
Dar domnul Popa de la Jakarta?
Dar domnul Omar din Siria?
