Toate partidele au ajuns sa traga de fantomele minerilor din trecut. Se foloseste in mod deosebit imaginea lor criminala, in subtext, caci toti cei care invoca imaginea minerului revenit in Bucuresti o fac apeland la memoria ortasului sangeros si repede bataus de femei si tineri din Piata Universitatii.

Si intotdeauna cand se pomeneste numele minerilor, de fiecare data este invocata, subliminal, si probabilitatea (destul de mare) ca prezenta minerilor, din nou, in Capitala, sa produca aceleasi trauma si daune ca la cele de la inceputul anilor '90.

Dincolo de acest truc pervers, arogant si sofistic, discursurile politicienilor din jurul subiectului minerilor nu urmaresc decat sa isi sperie adversarii cu fantomele ucigase din trecut. PD-L invoca posibilitatea ca social democratii sa aduca in Capitala si sa ii puna "la treaba", bazandu-se pe conspiratia comunista a lui Iliescu.

Mai mult de atat, democrat-liberalii au aruncat deja pe piata teoriile potrivit carora agitatorii PSD vor sta in spatele demonstrantilor si vor incita la degenerarea protestelor.

Pe surse apar tot felul de informatii, incepand de la numarul tot mai mare al minerilor (tot mai nervosi si mai hotarati sa repete istoria) care ar ajunge in Bucuresti, pana la violenta prin care se va reinstaura ordinea si linistea in Piata Victoriei. Nu se mai stie nici macar cine sunt diseminatorii zvonurilor, nici cui folosesc cu adevarat.

Fantomele minerilor violatori si criminali sunt jucate si aruncate de la un partid la altul, fiecare formatiune incercand astfel sa ii anihileze mesajul celuilalt. Peste jocul de idei si amenintari subtile planeaza insa spectrul foametei generale, al falimentului intregii clase politice, al economiei nascuta, crescuta si dezvoltata de aceasta, al vietii sociale normale si instaurarea haosului total si al crizei cu adevarat