- Istoric - nr. 552 / 19 Mai, 2010 Publicarea cu mai bine de un deceniu in urma a documentelor privind Tarile Romane aflate in Arhivele si in institutiile de guvernamant ale principalelor puteri continentale, actiune de amploare care s-a intins pe intreaga ultima jumatate a secolului trecut, a facut posibila cunoasterea multor evenimente de mare interes pentru noi, printre care si urmarirea, pentru activitatea lui publicistica in epoca, dar care a propulsat Luceafarul de mai tarziu al poeziei romanesti de a se afla si printre subiectii preferati, in principal ai serviciilor secrete austro-ungare. Pe baza raportului intocmit de consulul austriac rezident in Iasi, Hanswezl, in preziua izbucnirii Razboiului nostru de Independenta, din 1877, publicat in volumul "De la Pronunciament la Memorandum (1868-1892), editat de Arhivele Nationale ale Romaniei, Bucuresti 1993 (coordonator dr. Corneliu Mihai Lungu), am redat, in comentariul nostru din "Cuvantul liber", din 18 martie a.c., intr-un restrans cuvant introductiv pro-blemele care-l framantau pe conferentiar, nimeni altul decat Mihai Eminescu, in perioada de dupa instituirea, in 1867, a regimului statal al dualismului austro-ungar, in legatura cu soarta si viitorul celor aproape trei milioane de romani supusi unui regim accelerat de oprimare nationala vizand deznationalizarea lor prin maghiarizare. Cunoscand ca nici unul dintre literati sau filosofi, ba chiar si unii istorici de profesie, Mihai Eminescu este redat in raportul diplomatului austriac Hanswezl din Iasi, inaintat superiorului sau din Viena, ca un eminent cunoscator al perioadei istorice parcurse de nationalitatile din vastul imperiu poliglot si "eo ipso" multinational, dupa revolutia de la 1848-1849, si stratagemele inventiv legiferate in epoca, incat puterea politica in statul poliglot majoritar sa fie mentinuta si in noile conditii, mai ales dupa 1867, tot